Muzică psaltică și rugăciune la Școala Teologică de la Halki

Egumenul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi din Hálki, Mitropolitul Prusei, kir Elpidofor, într-un interviu acordat Profesorului de Muzică Ahilleas Haldeákis, vorbește despre rugăciune ca trăsătură definitorie a teologiei și despre legătura dintre teologie și arta psaltică, subliniind de asemenea contribuția Facultății de Teologie din Hálki în dezvoltarea acestor două domenii: teologia și muzica bizantină.

***

Prea iubite domnule Haldeákis, se cuvine să vă mulțumesc, pentru că, în calitate de Președinte al Departamentului de Studii Muzicale de la Universitatea Kapodistriană din Atena, ca dascăl și cărturar de nivel academic, dar și ca bărbat al Bisericii, dacă îmi îngăduiți expresia, ca unul ce sunteți profund implicat în lucrarea Bisericii și conștient slujitor al acesteia, ați fost dintre primii care au înțeles dintru început semnificația noii linii adoptate de Patriarhia Ecumenică în ce privește existența și parcursul viitor al Facultății de Teologie de la Hálkis, dată fiind situația deloc plăcută a actualei stări de nefuncționare. Facultatea de Teologie de la Hálki este închisă, în ciuda dorinței și intenției Bisericii Mame, dar și a întregii lumi ortodoxe.

După 45 de ani de așteptare și eforturi insistente de a îndrepta această nedreptate, Patriarhia Ecumenică a hotărât să punem un început nou, mai constructiv și mai pozitiv, al Facultății de Teologie de la Hálki. Din această perspectivă trebuie văzută și activarea acestui spațiu, care să promoveze activitatea academică și să găzduiască evenimente culturale, academice, artistice și de altă natură similară, așa încât să nu înceteze niciodată lucrarea acestui centru teologic, în paralel cu viața monahală care nu a încetat niciodată aici. În paralel, deci, cu toate aceste activități, să încercăm, fie și într-o mică măsură, să menținem activitatea academică și să facem în așa fel încât Facultatea de Teologie din Hálki să contribuie la viața de zi cu zi a Bisericii Mame.

În acest sens, ați fost, de asemenea, dintre primii, domnule Haldeákis, care ați colaborat la organizarea congresului de muzicologie din anul 2013, dacă nu mă înșel, la care dezbaterile teoretice s-au împletit cu cele trei concerte de muzică care au avut loc atunci, în septembrie 2013. Și constat că această întâlnire academică, al cărei creier sunteți, dar și manager al ei, aș putea spune, și cel căruia îi datorăm de fapt materializarea acestui proiect, constat, deci, că acest eveniment vine în întâmpinarea intenției noastre de revigorare a acestui spațiu. Sunteți cel care ați înțeles această nouă viziune a Patriarhie cu privire la datele actuale ale Facultății din Hálki și ne-ați ajutat în acest sens. Vă mulțumesc, vă urez bun venit la această primă întâlnire academică de muzicologie din acest spațiu, spațiu care, o știți mai bine decât mine, a avut dintotdeauna o contribuție însemnată la istoria muzicii noastre bisericești și a artei psaltice, în chip vrednic de admirație și de invidiat, dar și demn de o cercetare serioasă și de promovare, așa cum dumneavoastră deja o faceți, alături de colegii dumneavoastră.

Ceea ce am subliniat și în cuvântul de întâmpinare pe care vi l-am adresat în numele Sanctității Sale, Patriarhul nostru Ecumenic, arta psaltică prezintă un element comun, între altele, cu Facultatea de Teologie din Hálki, este un element care ne leagă încă mai mult, pe noi, teologii, cu dumneavoastră, maeștrii muzicii psaltice. Și care este acest element comun? Este faptul că ceea ce se preda în această facultate nu era o simplă informație exterioară, pe care o înmagazinăm în creier și apoi o transmitem mai departe, nu este nici o cercetare care se desfășoară într-un spațiu mort, așa cum sunt bibliotecile, manuscrisele etc., ci amândouă, și Facultatea de Teologie din Hálki, și arta psaltică ar fi moarte, dacă nu ar exista experiența și trăirea. Trăirea este ceea care ne diferențiază de ceilalți și ne aduce mai aproape unii de alții. Teologia, în Facultatea de Teologie din Hálki, nu era o informație pe care o memorai și, dacă reușeai la examene, primeai și diploma de teolog. Era o viață pe care o trăiai în mănăstire. Facultatea aceasta dintotdeauna a funcționat ca mănăstire, iar ca student la teologie, candidatul viețuia ca un monah începător al Sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi din Hálki vreme de 7 ani încheiați. La fel, și arta psaltică, după cum știți mai bine decât mine, dacă nu se află în strânsă legătură cu strana, rămână o practică stearpă, fără substanță și fără sens.

Și un alt element care, de asemenea, ne leagă și pe care nu l-am menționat în alocuțiunea mea, este slujirea rugăciunii. Asta e arta psaltică. Este cea care îl ajută pe creștin să se roage mai intens, mai mult, mai plăcut și să aibă comuniune cu Domnul. Același lucru este și teologia. Nu poți fi teolog, dacă nu știi să te rogi, dacă nu poți să te rogi. Teologul adevărat este lucrător al rugăciunii, cel totdeauna dispus și disponibil pentru rugăciune, este cel care știe să se roage. De aceea și Patriarhia Ecumenică, prin Patriarhul Gherman al IV-lea, a întemeiat Facultatea de Teologie într-un spațiu prin excelență al rugăciunii, așa cum este mănăstirea, în cazul nostru Mănăstirea Sfintei Treimi din Hálki. Dată fiind întreagă această atmosferă pe care am descris-o, consider că a fost foarte îndreptățită alegerea acestui spațiu pentru organizarea primei întâlniri academice de muzică bizantină și sper și doresc ca aceste întâlniri academice să continue să se desfășoare în acest spațiu sfințit, iar acest lucru să devină o tradiție.