Noul Mucenic Athanasie Kulakiotis (+1774)

Sfântul Athanasie se trăgea după neam din satul Kulakiá (astăzi Halástra), lângă Tesalonic. S-a născut în anul 1749 din părinții Políhrus și Lulúdo, oameni însemnați ai comunității locale și cunoscuți totodată pentru evlavia lor. Astfel, încă din primii săi ani de viață a crescut într-un mediu creștin autentic.

După ce a terminat școala primară în satul natal, și-a continuat studiile la Școala Grecească din Tesalonic, unde l-a avut ca dascăl pe Sfântul Athanasie al Páros-ului. Pentru a-și completa studiile, a plecat apoi în Sfântul Munte, la Athoniada, unde preda dascălul Panaghiótis Palamá. Aici s-a remarcat pentru rezultatele sale foarte bune la învățătură. Aici a studiat și Logica lui Evghenie Vulgaros cu dascălul Nicolae Tzartzúlio din Métsovo, care fusese trimis în Athos de Patriarhia Ecumenică.

Atunci când dascălul său a părăsit Athoniada, Athanasie l-a urmat la Constantinopol. După aproape doi ani, s-a întors în Sfântul Munte, trecând mai întâi prin satul natal, Kulakiá. Acolo, exista un loc numit Vasilikos Meltzihanás, unde se desfășurau adunări religioase la care Athanasie participase adesea pe când locuia în sat.

Într-o zi, mergând la acea adunare, s-a întâmplat să fie prezent și un oarecare emir. Pe parcursul dialogului, Athanasie, care cunoștea și turcă și arabă, i-a spus emirului cu simplitate: „Credința voastră se poate rezuma la aceste cuvinte”, și i-a spus la ce anume se rezumă credința musulmană. Îndată ce a auzit acele cuvinte, emirul a considerat-o ca fiind o adevărată mărturisire de credință, spunându-i lui Athanasie: „ai rostit salavat (mărturisirea de credință) așadar, ai devenit musulman”. În zadar a încercat Athanasie să-i explice că simpla rostire a unor cuvinte care cuprind credința musulmană nu presupune că el a și îmbrățișat acea credință.

Demnitarul turc nu s-a lăsat convins și l-a predat pe Athanasie unui soldat turc din Meltzihanás, cerându-i să-l aibă în pază până întoarcerea sa. Emirul a mers în Tesalonic la judecătorul musulman Mulás, înaintea căruia l-a defăimat cu obrăznicie pe bunul Athanasie, susținând că a mărturisit credința musulmană, dar pe urmă a tăgăduit-o și a batjocorit-o. Judecătorul a cerut ca Sfântul să fie adus înaintea sa, ca să-i relateze cele întâmplate. După ce a ascultat cu atenție, judecătorul i-a dat dreptate, spunând că nu este de  ajuns ca o persoană să cunoască și să rostească învățătura de credință musulmană pentru a deveni membru al comunității musulmane.

Musulmanii care erau de față se împotriveau, însă, spunând că nu vor îngădui niciodată ca mărturisirea lor de credință să fie batjocorită. Astfel, judecătorul a încercat prin lingușiri, apoi prin amenințări, să-l determine pe Athanasie să se convertească la islam, spunându-i că atunci când a rostit mărturisirea, acesta ar fi fost mișcat lăuntric de Allah. Athanasie, nevrând să se lepede de credința în Hristos, a fost închis în temniță.

Câteva zile mai târziu, judecătorul a cerut să mai fie adus încă o dată înaintea sa, ca să-l cerceteze și, constatând că tânărul a rămas nestrămutat în credința creștină, l-a condamnat la moarte.

Astfel, în ziua de 8 septembrie a anului 1774, Sfântul Athanasie a primit moartea mucenicească prin spânzurare, în afara zidurilor Tesalonicului, unde astăzi se află un paraclis în cinstea sa, în cimitirul Sfintei Parascheví Romana.