Sfântul Eufrosin: simplul bucătar, ajuns în Rai

Protoprezviter Vasilios Kalliakmanis

Lipsa de simplitate, de sinceritate și de autenticitate în relațiile interumane duce la ipocrizie socială, la falsă evlavie și la comportament formal, creând în același timp reacții negative în generația tânără.

Problema devine și mai acută atunci când nu mai găsim simplitate nici măcar la așa-zișii oameni duhovnicești. „Atunci când oamenii duhovnicești nu trăiesc simplu, ci sunt sunt bine înveșmântați, nu ajută tineretul”, spunea fericitul Părinte Paisie. Și continuă el: „Când văd creștini bine îmbrăcați, oameni strânși cu cravate, bine îngrijiți, [tinerii] nu află la aceștia nicio deosebire față de oamenii lumești, și se împotrivesc… Se mânie atunci când și acești oameni duhovnicești și preoții încearcă să-i țină cu mijloace lumești… Celălalt înțelege dacă te doare de el sau te prefaci. Un vagabond este mai bun decât un creștin prefăcut!” (Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan, pp. 284-285)

Pot părea exagerate cuvintele înțeleptului părinte, însă, în realitate, în Evanghelie este arătat limpede faptul că Hristos nu a dat importanță înfățișării exterioare, nici religiozității formale a oamenilor, ci esenței inimii lor. Din inimă ies „cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea” (Marcu 7, 21-22). De aceea, Mântuitorul i-a pedepsit pe fățarnici, dar i-a iertat și a mâncat împreună cu vameșii și desfrânatele, îndemnându-i la simplitatea pruncilor pe cei care doresc să devină cetățeni ai Împărăției Sale.

Sfântul Eufrosin, frescă, Mănăstirea Decani, Serbia, sec. al XIV-lea

În ziua de 11 septembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Eufrosin Bucătarul. „Acesta s-a născut din părinți țărani simpli. A crescut fără de învățătură și, venind la mănăstire, s-a îmbrăcat în schima monahală, făcându-se pe sine slujitor monahilor. Și fiindcă petrecea totdeauna la bucătărie, ca un om simplu, era defăimat de toți”, scrie Sinaxarul. ”Și suferea fericitul toate defămările cu bărbăția inimii și cu liniștea gândului, fără a se tulbura cât de puțin. Și măcar că era simplu la cuvânt, însă nu era prost, ci cu înțelegere, precum aceasta se va arăta mai curat din cele ce se vor spune de aici înainte. Că în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul Eufrosin, era și un preot, iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguință să-i arate Dumnezeu bunătățile pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe Dânsul”.

Continuarea istorisirii din Sinaxar este cutremurătoare. Evlaviosul preot a avut o vedenie ca aceasta: i se părea că este în Rai, într-o grădină cu pomi fructiferi, cu flori înmiresmate și ape cristaline, iar Eufrosin se desfăta de acele bunătăți negrăite. La întrebarea preotului cum de se afla acolo, acela a răspuns: „Eu sunt neștiutor de carte, dar de la voi ascult Apostolul care spune că cei care se nevoiesc vor vedea încă din această viață pământească frumusețea Raiului. Apoi, ca veghetor al acelei grădini, Fericitul Eufrosin i-a dat trei mere preotului, pe care cu uimire le-a găsit acela în rasa sa, după ce s-a deșteptat și și-a venit în fire.

Măsurile înalte ale vieții duhovnicești a monahului Eufrosin, pe care toți îl disprețuiau, au provocat admirația tuturor. Acela însă, evitând slava oamenilor, a părăsit în ascuns mănăstirea și nu a mai fost văzut până la sfârșitul vieții. Cu siguranță că raiul inteligibil și duhovnicesc și l-a făcut lăcaș veșnic, de unde vede lumina Feței lui Hristos. Informațiile despre viața sa au fost păstrate ca mărturie a măreției simplității creștine și a adeveririi cuvântul evanghelic, care spune: „Și mulți dintâi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă vor fi întâi” (Matei 19,30).

Sursa: Ziarul Μακεδονία, 8/9/2013