Fiecare inimă poate să devină Sfântul Munte

Părintele Nikon de la Nea Skiti

Părintele Nikon de la Chilia Sfântului Spiridon – Nea Skiti (Sfântul Munte) vorbește despre prezența Sfântului Munte în lume ca loc și mod de cinstire și de rugăciune.

La Sfântul Munte vin foarte mulți străini. În urmă cu circa 6-7 ani, în doar trei luni, iunie, iulie și august, în lunile de vară deci, au venit închinători aici la noi, din Chile, din Peru, din America de Sud, deci. Apoi, din Columbia, din Norvegia, din India și din Japonia. Toți aceștia au venit doar în trei luni, așa cum v-am spus. Vin foarte mulți și toți sunt foarte interesați de Sfântul Munte. Și, trebuie să se știe că nu pot intra toți foarte ușor în Sfântul Munte pentru că există piedici. De exemplu, dacă vrea cineva să vină în august, trebuie să depună anumite documente încă din martie, să zicem. Foarte multe piedici! Așadar, oamenii trebuie să aștepte foarte mult, iar cei care sunt dispuși să aștepte atâta, înseamnă că își doresc cu adevărat să ajungă aici, nu doar pentru a vizita așa cum fac turiștii, în general. Pentru turism ar putea să meargă oriunde, dar pentru a ajunge la Sfântul Munte, trebuie să aștepte, nu pot ajunge foarte ușor. Mulți dintre acești oameni nu știu foarte multe despre Biserica Ortodoxă, despre cultul nostru, iar unii dintre ei nu sunt nici măcar creștini. Dar Sfântul Munte îi îmbrățișează pe toți care vin și îi ajutăm pe toți atât cât putem. Iar oamenii care vin, rămân impresionați de ceea ce văd.

Odată a venit un guru aici, la noi. L-am întrebat cum a ajuns până la noi. Mi-a spus că a venit pe jos din India până în Grecia și că are mulți adepți. Mi-a spus că îi oferă nevoința ca jertfă lui Dumnezeu pentru a-i fi milă de omenire și să înceteze războaiele. Puteam eu să pun la îndoială dragostea pentru lume a acestui om? Sau puteam să-i zic să plece, pentru că nu era creștin? Cât de creștin e cineva, o dovedește cu viața, nu doar cu vorba.

Viața pe care o ducem dovedește celor din jur dacă suntem creștini ori nu. Cine a spus că cei care sunt creștini pentru că așa s-au născut – și nu fac nimic altceva ca să arate că sunt creștini – sunt ei creștini și în fața lui Dumnezeu?

Revenind la întâlnirea cu acel guru, l-am întrebat cum se face că a ajuns la Sfântul Munte. El mi-a răspuns: ,,Pentru noi, Sfântul Munte este un loc sfânt”. Mă gândeam eu în mintea mea: “Noi… Care ‘noi’?” Eu credeam că ei nici nu știu unde se găsește Grecia, care este o țărișoară mică… Ce să mai vorbesc de limba aceasta de pământ care se numește Sfântul Munte. Guru a continuat: ,,Poate că foarte multă lume nu știe despre Grecia, dar noi, călugării budiști, știm despre Sfântul Munte pentru că, în lume existau doar două centre monahale, Sfântul Munte și Tibet. De când chinezii au atacat Tibetul și l-au cucerit, Tibetul este sub ocupație până în zilele noastre. Atunci au dat foc mănăstirilor, au ucis călugării, a fost un adevărat măcel ceea ce s-a întâmplat atunci. Chinezii erau comuniștii, erau atei, tibetanii erau oameni credincioși, iar pentru că erau credincioși erau dușmani ai poporului. Ce măcel a fost atunci, nu se poate povesti! Iar Dalai Lama era doar un copil pe atunci și a fost salvat de doi austrieci care merseseră  să facă alpinism în Himalaya. Au încercat austriecii să-i organizeze pe tibetani ca să le țină piept chinezilor. Chinezii aveau rachete și arme atomice, iar tibetanii aveau sape, greble și furci… Cum să facă tibetanii față? Cei doi austrieci l-au trecut pe Dalai Lama în India și datorită lor este astăzi în viață. Așadar, înainte ca chinezii să distrugă Tibetul, existau două comunități monahale în lume: Tibetul și Sfântul Munte. Acum ne-a mai rămas doar Sfântul Munte. Nouă, monahilor, ne-a mai rămas doar Sfântul Munte”. Vedeți, ei consideră Sfântul Munte un loc sfânt […].

,,Iată unde am ajuns”, mi-am zis în mintea mea. Oameni din toată lumea vin la Sfântul Munte să se închine, iar grecii nu știu aproape nimic despre Sfântul Munte și ajung să-i mai și înjure pe monahii de aici, pe deasupra. Iar acest lucru se întâmplă pentru că oamenii sunt ignoranți, pentru că, dacă ar fi venit la Sfântul Munte să vadă ce se întâmplă, și-ar fi schimbat părerea și s-ar fi eliberat de prejudecățile pe care și le-au format. Dar nu vor să vină, pentru că, altfel, ar fi nevoiți să-și schimbe viața, dar așa, își găsesc o scuză pentru viața pe care o duc. De aceea, trebuie spus că eșecul fiecăruia dintre noi nu ni se datorează decât nouă.

Noi îi ajutăm pe străini, pe cei veniți din alte părți aici, pe cei de altă credință, poate chiar și pe cei ce nu cred în nimic, dar ajutor poate primi orice credincios, oriunde s-ar afla. Putem să facem toți Sfântul Munte în inima noastră, fie că suntem la Atena, la Tesalonic ori în Cipru, fiecare inimă poate să devină Sfântul Munte. Și trebuie să începem cu noi înșine, să ne oferim pe noi înșine celorlalți.