Viața Bătrânului Daniil Katunakiotul, ctitorul Chiliei Daniileilor – 2. Îndrumător harismatic
5 October 2015
Bătrânul Daniil Katunakiotul, ctitorul Chiliei Daniileilor (1846-1929)
Lucrările sale având ca subiect viața monahală – dintre care una scrisă la rugămintea Sfântului Nectarie pentru obștea de maici din Eghina –reprezintă esența și rezultatul experienței ascetice îndelungate, precum și a dragostei pentru textele filocalice și prezintă monahismul drept viețuire apostolică reală, expunând pe scurt principiile de bază ale vieții monahicești. Dacă sunt citite cu atenție, se constată faptul că ele pot și astăzi să ajute la organizarea vieții monastice și la progresul duhovnicesc al obștilor vechi, dar și al celor noi.
Bătrânul Daniil Katunakiotul a fost împodobit din belșug de Dumnezeu cu harismele învățăturii vieții duhovnicești și a deosebirii duhurilor, a deosebirii adevărului de înșelare. El a fost, prin excelență, un învățător al deosebirii duhurilor.
Este de amintit faptul că părinți de seamă și duhovnici renumiți, precum Părintele Filóthei Zervákos, îi cereau sfatul și îndrumarea în ceea ce privește lucrarea de îndrumare a sufletelor, amănunte ce se regăsesc în corespondența părintelui Filóthei, păstrată în arhiva sihăstriei, precum și dintr-o scrisoare alcătuită de Bătrânul Daniil în 1913 și adresată părintelui Filóthei.
Duhovnici renumiți, precum Bătrânul Amfilóhie Makrís (dreapta) și Filóthei Zervákos (stânga), au cerut mereu sfatul și îndrumări de la Părintele Daniil în lucrarea lor duhovnicească.
O strânsă legătură cu Bătrânul Daniil a avut și renumitul duhovnic din insula Patmos, Părintele Amfilóhie Makrís. Se păstrează o epistolă a Bătrânului Daniil către Gheronda Afilóhie: ea este adresată ,,prietenului din pustie, Amfilóhie Makrís, ce se nevoiește la Sfânta Mănăstire a Cuviosului Hristódoul din Patmos”. Gheronda Amfilohie îl cunoscuse personal pe Bătrânul Daniil, după cum aflăm dintr-o biografie de-a sa: ,,a cutreierat toate mănăstirile și schiturile și a cunoscut bărbați sfinți, precum Gheronda Daniil Katunakiotul, dar și alții, de la care foarte mult s-a folosit duhovnicește”.
Aceste puține și sărace cuvinte despre marele părinte aghiorit Daniil Katunakiotul adaugă și completează în mod potrivit câteva din multele mărturii ale oamenilor care l-au cunoscut și l-au trăit. Marele prozator din Skiáthos, Aléxandros Moraitídis, un ,,sfânt al literaturii grecești”, alături de Aléxandros Papadiamándis, așa cum îndeobște au fost numiți, a fost unul dintre fiii duhovnicești ai Bătrânului Daniil, care a fost atât de mult influențat de personalitatea și de învățătura sa, încât a hotărât să îmbrace haina monahală, fiind tuns în monahism la 16 septembrie 1929 la biserica Sfinților Trei Ierarhi din Skiáthos, primind numele de călugărie Andronic. Mai înainte fusese tunsă în monahism soția lui, Vassilikí, aceasta primind numele de Athanasia. Ea va viețui la mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Kehrovoúni (Tínos), unde era egumenă monahia Theodosía, femeie cu viață sfântă, și ea fiică duhovnicească a Bătrânului Daniil.
Ni s-a păstrat cuvântul pe care Gheronda Daniil l-a rostit la ,,așezarea în mormânt a cinstitelor oseminte ale vrednicei de pomenire monahia Athanasia”, cuvânt citit la Sfânta Mănăstire din Kehrovoúnios – Tínos, din care reies numeroase informații cu privire la legătura duhovnicească dintre Bătrânul Daniil și cei doi soți Moraitídis, dar și despre rolul pe care Vassilikí l-a avut în progresul duhovnicesc al soțului ei, în baza învățăturii ortodoxe autentice.
Bătrânul Daniil Katunakiotul și Sfântul Nectarie al Eghinei
Astfel, legătura marelui prozator Aléxandros Moraitídis și a soției sale cu Gheronda Daniil a fost decisivă pentru viața lor, pentru că aceștia, în lume fiind, nu doar că au dus viață de monahi, dar chiar s-au învrednicit să îmbrace rasa, luând, așa cum am spus, numele de Andronic și Athanasia. Mai mult, cei doi au contribuit la consolidarea relației dintre Gheronda Daniil și Sfântul Nectarie al Eghinei. Soția lui Aléxandros, Vassilikí, făcea parte din grupul acelor femei care se aflau sub îndrumarea spirituală a Sfântului Nectarie în perioada în care acesta a predat la Seminarul Teologic Rizáreion din Atena. Există mărturii impresionante pe care Moraitídis ni le-a lăsat despre impresia puternică pe care i-a lăsat-o întâlnirea cu Gheronda Daniil și discuțiile nesfârșite pe care le-a avut cu el în chilia din Katunakia, despre cinstea și prețuirea de care se bucura Gheronda Daniil în rândul aghioriților, ca părinte văzător cu duhul. Toate aceste mărturii provin din cunoscuta lucrare a lui Moraitídis, Pe valurile vântului de nord.
Monahul Andronic (adică scriitorul Aléxandros Moraitídis), 1850 -1929
Mărturiile scriitorului Aléxandros Moraitídis despre Daniil Katunakiotul, bătrânul înțelept și văzător cu duhul:
Întorcându-se la coliba lor, Gheronda Daniil, împreună cu Atanasie intrau în modestul lor atelier, după cum spuneau cei din vechime, și începeau să picteze, însemnând cu scris mic numele aceluia care comandase icoana. Cât timp lucrau, le plăcea să se citească din Părinți, ca să nu se ia cu vorba. De aceea, unul lucra, în timp ce celălalt citea din câte-o carte a Părinților…” (descrierea lui Aléxandros Moraitídis).
Despre prima lor întâlnire, Moraitídis scrie:
Acolo l-am văzut pentru prima dată pe Gheronda Daniil. Nu era nevoie de nici o prezentare… Cum mi-a auzit numele, Gheronda Daniil s-a bucurat sincer, de parcă ar fi văzut vreun ucenic mai vechi de-al său, și nu știa, după cum se spune, cu ce să-mi stea în față. Se cunoștea că era din Smírna, era un om învățat, nevoitor, cu o strălucire palidă, cuvioasă, pe chip, cu barba încărunțită, cu părul castaniu și ochii albaștri. Era un cărturar și un bun vorbitor. A viețuit în mari mănăstiri, dar cu câțiva ani înainte de a ne cunoaște, s-a retras la Katounakia pentru a avea mai multă liniște, unde poți afla dulceața ca de miere a nevoinței, pe care nu o pot cunoaște decât cei care au gustat-o. Acolo, când l-am văzut prima dată, m-au impresionat harul său și vederea duhovnicească, dar și smerenia lui și trebuie să amintesc aici că a citit toate scrierile Sfinților Părinți, dar și a celor numiți niptici, atras fiind de pătrunderea adâncă a înțelesurilor textelor, plăcându-i alegoriile și toate celelalte frumoase cuvinte ale Părinților, precum Sfântul Ioan Scărarul ori Sfântul Simeon Noul Teolog. După cum aveam să mă conving imediat, Gheronda Daniil era un cărturar desăvârșit, un vorbitor asemenea, și om duhovnicesc ce deosebea duhurile până în cele mai mici amănunte, care, pe când viețuia în obște, în Athos, a câștigat repede dragostea și simpatia fraților, și a cărui părere în problemele duhovnicești cântărește mult, foarte mult”.
