Viața Bătrânului Daniil Katunakiotul, ctitorul Chiliei Daniileilor – 3. Moștenirea duhovnicească

Bătrânul Daniil Katunakiotul, ctitorul Chiliei Daniileilor (1846-1929)

Repetând și împlinind întocmai cuvintele Sfântului Grigorie Teologul care, de asemenea, își aducea aminte de minunatele și înălțătoarele momente pe care le-a trăit alături de Sfântul Vasile cel Mare și ceilalți la sihăstria din Pont, Moraitídis scrie despre clipele petrecute la Katunakia, alături de Bătrânul Daniil:

”Cum aș putea să mă întorc în timp și să trăiesc iarăși acele zile minunate? Cine poate să mă facă să aud iarăși acele cântări dumnezeiești, să particip la privegherile de noapte și la rugăciunile înălțate către Dumnezeu, la viața nepământească pe care o duceam pe atunci la Katunakia? Cine poate să exprime râvna noastră atunci când citeam și interpretam textele sfinte, mai ales pe Sfântul Simeon Noul Teolog? Cine poate să descrie munca și ascultarea de fiecare zi și rucodelia pe care o făceam? Cine poate să uite chilia aceea răcoroasă unde îmi petreceam noaptea, nu în palate domnești de aur ci singur și frânt de oboseală? Eu nu mai sper să te revăd, o, preadulce și preafrumoasă pustie a Katunakiei!”.

Bătrânul Daniil a fost și un iscusit pictor de icoane, meșteșug pe care l-a transmis mai departe obștii care duce și ea mai departe arta iconografiei. Foto: Icoana Sfinților Cuvioși Athoniți (lucrarea rusească, secolul al VIII-lea) a căror pomenire este prăznuită de katholikonul sihăstriei Daniileilor.

Discuțiile pe care Bătrânul le avea cu ceilalți nu semănau deloc cu pălăvrăgeala și vorbele fără noimă despre problemele neînsemnate și secundare care ne fac să pierdem timpul prețios ce ni s-a dat pentru lucrarea mântuirii noastre. De cele mai multe ori, aceste discuții omenești se termină prin judecarea aproapelui și dezvinovățirea noastră. Discuțiile pe care gheronda le avea cu ceilalți nu urmăreau decât folosul duhovnicesc al acelora, accentuarea nevoii de pocăință, smerenie și întoarcere către Dumnezeu. Mărturia lui Moraitídis este elocventă în acest sens:

”Când am ajuns la Karoúlia – Katounákia credeam că am ajuns la Dumnezeu. Dar, după ce am stat de vorbă cu Gheronda, mi-am dat seama cât de departe eram de Dumnezeu”.

Corespondența dintre Bătrânul Daniil și Sfântul Nectarie

Făcând o paralelă între cele două personalități ale veacului trecut, Gheronda Daniil și Sfântul Nectarie de Eghina, vom observa că există destul de multe elemente comune în viața și lucrarea fiecăruia, fără a trece peste specificitatea și diferențierea harismelor cu care i-a binecuvântat Harul lui Dumnezeu. Amândoi s-au născut în același an, 1846. Amândoi s-au născut în Răsărit, Sfântul Nectarie în Silívria Traciei iar gheronda Daniil în Smirni – Asia Mică. Și unul, și celălalt s-au născut în familii cu mulți copii. Amândoi au avut dragoste de învățătură din copilărie și până la sfârșitul vieții. Sfântul Nectarie a fost absolvent al Facultății de Teologie din Atena, iar gheronda Daniil al vestitei Școli Evanghelice din Smírna.

Gheronda Daniil a ținut o corespondență cu Sfântul Nectarie de Eghina, iar epistolele care s-au păstrat se găsesc la Sihăstria Daniileilor, în Sfântul Munte. Foto: icoana Sfântului Nectarie, episcop de Pentapolis, lucrare a obștii Daniileilor.

Sfântul Nectarie va fi tuns în monahism în 1876 la vârsta de 30 de ani la Néa Moní din insula Hios, pe când gheronda Daniil la vârsta de aproximativ 20 de ani, în 1866, la Mănăstirea Sfântul Pantelimon de la Sfântul Munte. Persecuții, necazuri și suferințe au avut amândoi pentru care au primit răsplată și curaj pentru marea evlavie și dragoste pe care au avut-o pentru Maica Domnului. Sfântul Nectarie a nutrit o adâncă dragoste pentru Sfântul Munte. Acest lucru reiese și din epistola sa către Gheronda Daniil prin care îl înștiințează că dorește să cumpere o chilie la Sfântul Munte pentru a trimite să viețuiască acolo pe fiii săi duhovnicești și, când se va ușura de grijile pentru mănăstirea sa din Eghina, va merge și el la Sfântul Munte ca să rămână pentru o oarecare perioadă de timp, din când în când, pentru ,,odihnă duhovnicească”. Acestea le scria Sfântul Nectarie în 1913. Abia în 1898, cu cincisprezece ani înainte, fusese Sfântul Nectarie la Sfântul Munte pentru prima dată.

Fragment dintr-o scrisoare a Sfântului Nectarie către Gheronda Daniil

Cel dintâi care a scris a fost Bătrânul Daniil, care îi scrie Sfântului Nectarie în luna martie a anului 1903. Cel care l-a încurajat să facă acest lucru a fost Aléxandros Moraitídis, care era apropiat al celor doi și care l-a asigurat pe Bătrânul Daniil că se bucura de simpatie în ochii Mitropolitului de Pentapolis. Sfântul Nectarie i-a răspuns la acea scrisoare la scurt timp, în aceeași lună martie a anului 1903, printr-o scrisoare minunată, un text cu totul și cu totul duhovnicesc și filosofic în același timp, în care dezvoltă ideea conform căreia încercările și întristările se datorează dragostei lui Dumnezeu și ne ajută să ajungem în siguranță la desăvârșirea duhovnicească.

După acest schimb de scrisori, pentru o perioadă, cei doi nu au mai corespondat.

Întâistătătorul Sihăstriei Daniileilor, Ieromonahul Grigorie. Portret de Konstantinos Xenopoulos

După aceea, tot gGheronda Daniil a fost cel care i-a scris primul Sfântului Nectarie, rugându-l să îi trimită cărțile pe care el le scrisese și felicitându-l pentru ridicarea mănăstirii de maici din Eghina. Din păcate, scrisoarea aceasta a părintelui Daniil nu ni s-a păstrat. Aflăm, însă, despre conținutul acesteia, din ce-a de-a doua scrisoare a Sfântului Nectarie către Gheronda Daniil, trimisă în ianuarie 1908. În această epistolă, Sfântul Nectarie îl roagă pe Bătrân  să le ajute duhovnicește pe monahiile de la Sfânta Treime din Eghina, scriindu-le o lucrare despre nevoința duhovnicească. În același an, în luna iulie, Gheronda Daniil se va adresa monahiei Xenia și obștii de la Sfânta Treime – Eghina, trimițându-le scrierea respectivă. Imediat după primirea lucrării despre nevoința ascetică, Sfântul Nectarie i-a răspuns printr-o scrisoare de mulțumire. Această epistolă nu ni s-a păstrat în întregime.

A consemnat, Întâistătătorul Sihăstriei Daniileilor, Ieromonahul Grigorie