Învierea lui Lazăr, frescă din naosul bisericii principale, 1312

Învierea lui Lazăr este pictată în reprezentări de mari dimensiuni în arcul naosului bisericii principale (katholikon). Compozitia se distinge prin impunerea profunzimii arhitectonice și a peisajului natural, stâncile acestuia se înalță gradual și se sfârșesc în vârfuri abrupte. Sunt caracteristice formele înalte, robuste ale apostolilor, cu expresie aspră pe chipuri, contururile agitate și ondulate și aspectul angular al veșmintelor pe picioare și șolduri. Linia albă care definește conturul exterior al chipurilor, intenționează să le detașeze de suprafața plană și să le distingă de figurile alăturate. Reprezentarea aparține decorațiunii de la 1312  și a suferit puține intervenții mai noi. A fost creată de către un pictor care a folosit selectiv diferite elemente din pictura Protaton-ului (circa 1290 d.Hr.) și cea a monumentelor sârbești din primele două decenii ale secolului al XIV-lea.

Învierea lui Lazăr.

Detaliu- Învierea lui Lazăr.