Epitaf, donație a voievodului Vasile Lupu – anii 1651-2

Epitaful este unul de tip istoric, care a predominat în epoca post-bizantină în locul tipului liturgic. Este brodat pe catifea roşie și, din motive de conservare, cusut într-o nouă căptuşeală. În centru este reprezentat Hristos întins pe piatra pe care L-au învelit după Coborârea de pe Cruce. În stânga, Maica Domnului, aşezată la capătul plăcii, ţine la pieptul ei capul Celui adormit. În dreapta, Iosif prinde picioarele lui Hristos pentru a le înveli în giulgiuri. În spatele pietrei stă Ioan, care-I sărută mâna, iar lângă el, jelind, sfintele femei – Maria Magdalena și și Maria lui Iosi. În regiunea aflată sub imaginea centrală sunt reprezentaţi patru îngeri îngenunchiaţi dintre care doi ţin ripide. În mod asemănător este decorată regiunea  de deasupra, unde a fost adăugat un al cincilea înger care ţine un ștergar ca să-și şteargă lacrimile. Colţurile conțin simbolurile evangheliștilor, iar pe fâşiile arcelor  care le înconjoară se găseşte brodat imnul de biruință „cântare de biruinţă cântând, glas înălţând şi grăind” (din cadrul Marii Rugăciuni Euharistice a Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur, nota trad.). Întreaga icoană brodată este înconjurată de două sipete; în cel interior a fost plasată inscripţia votivă a epitafului, inscripție ce ne informează că acesta a fost făcut în anii 1651-1652 ca donație a distinsului domn al Moldovei, Vasile Lupu, și a soției sale către mănăstirea moldovenească Golia.