Pronaosul

În partea de vest a ansamblului de clădiri a bisericii principale (katholikonului) se află un pronaos foarte lung. Ca dată a construcţiei lui, terminus ante quem îl constituie construirea în anul 1678 a paraclisului Paramythiei, faţă de care pasajul (holul) este construit ulterior, iar terminus post quem e pictarea parterului paraclisului în anul 1704. Este vorba de o construcţie cu două etaje, pe al cărei perete de vest sunt făcute arcuri succesive. Trei dintre cele şapte deschideri boltite de la parter  sunt închise în partea lor de jos cu dale de marmură şi cu borduri de piatră. Pasajul inferior al etajului are cincisprezece deschideri arcuite. Ambele nivele au deasupra acoperişuri de lemn (μονόριχτες), în timp ce podeaua etajului este formată din plăci de marmură, puse pe o bază de susţinere din lemn. La capătul de nord al pronaosului există o casă a scării (o încăpere), care a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, care duce de la al treilea nivel al aripii, la cel de-al patrulea. În celălalt capăt se află turnul ceasului mănăstirii.

Vedere parţială a litiei. Se distinge intrarea principală a katholikonului, cu uşa îmbrăcată în cupru, numită şi „ turnată”.

Vedere a interiorului pronaosului. În stânga este pictura în frescă a celor 24 de icoase ale Acatistului Buneivestiri.