Arhiva slavonă

Din epoca bizantină mănăstirea Vatoped a avut relaţii strânse cu majoritatea popoarelor vorbitoare de limbă slavă, care au continuat şi în timpul ocupaţiei otomane. Aceste relaţii sunt reflectate atât de​​numeroasele documente slavone ale arhivei româneşti a mănăstirii (care se referă mai ales la probemele metocurilor ei din Basarabia, aflată sub ocupaţie rusească), cât şi în cele ale arhivei slavone, care datează din secolul al XIII-lea ş.u. (şi următoarele) şi se referă mai ales la daniile diferiţilor domnitori pentru mănăstirea Vatoped.

Cel mai vechi document este un hrisov din 1230, scris pe hârtie, al domnitorului vlaho-bulgar Ioan Asan, care a donat mănăstirii un sat din zona Serres. Din secolul următor (al XIV-lea) încep donaţiile conducătorilor sârbi, donaţii pentru care au fost date hrisoave, iniţial în limba greacă şi mai târziu în slavă. Cele mai vechi hrisoave sunt două din anii 1346 şi 1348, emise de Ştefan Duşan, referitoare la confirmarea posesiunilor vatopedine, a privilegiilor şi a donaţiilor pentru mănăstire. Documente similare a emis în 1369 şi în 1371 Ioan Unglesi, referitoare la proprietatea vatopedină asupra localităţii Porto Lagos. În slavă sunt scrise diferite documente ale conducătorilor sârbi din secolul al XV-lea, precum hrisovul pe pergament al lui Ştefan Lazarevici (1417), prin care acordă mănăstirii o sumă anuală de bani şi un sat.

Mare interes prezintă, de asemenea, şi documentele ţarilor ruşi care se păstrează în mănăstire, prin  care ei fac danii mănăstirii sau oferă facilităţi vatopedinilor care călătoresc pentru a aduna milostenii. Din prima categorie face parte un document pe pergament al lui Petru cel Mare (1688), iar din a doua fac parte documentele tot pe pergament ale lui Teodor Ivanovici (1589) şi ale lui Mihail Theodorovici (1632).

Alte documente ale arhivei slavone (slave) au fost emise de către mănăstirea însăşi şi se referă la problemele interne, cum ar fi actul de concesiune din 1432, prin care se acordă (în timpul regimului de atunci al breslelor (confreriilor)) la doi voievozi, în schimbul unei sume de bani, turnul Colciu, împreună cu chiliile şi cu zona înconjurătoare.

Act al ţarului Mihail Teodorovici al Rusiei (1632).