Inaugurarea Centrului pentru Studiul Spiritualității Ortodoxe (Mărturie athonită în România)

Pr. Prof. C-tin Coman: Prea Sfinţite Părinte, Preacuvioase Părinte Stareţ, cinstiţi părinţi, iubiţi profesori şi studenţi, acest Centru era o necesitate pentru facultatea noastră pentru că cercetarea, care fusese o perioadă lungă de timp stopată, trebuia să-şi intre în drepturi. De ce l-am numit Centrul pentru Studiul Spiritualităţii Ortodoxe? Pentru că simţeam nevoia cunoaşterii profunde a propriei noastre identităţi şi modul de viaţă propriu credinţei noastre. Ideea exista acum câţiva ani când Părintele Stareţ Efrem, aflându-se pentru prima dată în România, s-a oferit să sprijine iniţiativa facultăţii noastre. Atunci noi i-am propus acest proiect. Centrul are un obiectiv foarte precis, şi anume stimularea studiului componentelor şi trăsăturilor caracteristice ale spiritualităţii ortodoxe. Centrul va avea un statul propriu de funcţionare şi o schemă proprie de personal. Va funcţiona iniţial din bugetul facultăţii, urmând ca pe parcurs Centrul să obţină finanţări din programe proprii, aşa cum se întâmplă şi cu alte centre din universitate. Dorim ca CSSO să funcţioneze ca un centru de diagnoză, aşa încât să ajute teologia românească să se orienteze spre tematica fundamentală proprie spaţiului ortodox şi, în acelaşi timp, ca metodă să regăsească dinamismul raportării şi răspunsul la problemele curente cu care se confruntă Biserica lui Hristos astăzi, cu care se confruntă poporul lui Dumnezeu în veacul al XXI-lea. Începuturile nu le facem noi. Ele au fost aşezate pe de o parte de marii noştri teologi ortodocşi ai veacului XX, amintesc pe Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Iustin Popovici şi Părintele George Florovschi, pe de altă parte pe marii duhovnici ai aceluiaşi veac XX: Avva Siluan, Părintele Sofronie, Gheron Iosif, Părintele Paisie, Părintele Cleopa şi mulţi alţii. Teologii noştri academici au redescoperit baza patristică a teologhisirii şi prin aceasta adevărul fundamental conform căruia orice teologhisire trebuie să se întemeieze pe experienţa eclesială a prezenţei şi lucrării continue a lui Dumnezeu în lume. Părinţii duhovniceşti pe care Dumnezeu ni i-a oferit providenţial în veacul nostru ne dovedesc fără drept de tăgadă, prin propria experienţă şi mărturie, că teologia proprie spaţiului ortodox este teologia comuniunii prezente a omului cu Dumnezeu, teologia vederii lui Dumnezeu, teologia înduhovnicirii, teologia îndumnezeirii. Vom înţelege acum de ce a rânduit Dumnezeu ca la înfiinţarea acestui Centru să se întâlnească şi să conlucreze o Facultate de Teologie, o instituţie academică, pe de o parte, şi una din marile mănăstiri athonite, Mănăstirea Vatopedi, pe de altă parte. Veţi înţelege de asemenea de ce funcţionarea acestui Centru a fost aşezată sub patronajul spiritual al Sfântului Grigorie Palama, teologul experienţei dumnezeieşti prin excelenţă, teologul vederii lui Dumnezeu, cel care recapitulând tradiţia patristică de până la el ne arată că singura sursă de teologhisire este experienţa directă a dumnezeirii, pentru cei care ajung la această experienţă, iar pentru cei care nu ajung, încredinţarea în experienţa celor dintâi. Citez din deschiderea Tomului Aghioritic o frază din care reiese acest lucru: „Pentru lămurirea celor care din lipsă de cercare, din experienţă proprie a lor şi de neascultare de sfinţi, nesocotesc lucrurile tainice ale Duhului care sunt lucrate în cei care vieţuiesc după Duhul în chip mai presus de cuvânt şi sunt arătate prin fapte, nu dovedite prin cuvânt.” Este modul prin care Sfântul Grigorie Palama ne spune că teologia noastră nu poate izvorî decât din experienţa directă a lui Dumnezeu sau din credinţa noastră în sfinţi. Criteriul adevărului, în cele din urmă, este trăirea lui Dumnezeu, experienţa dumnezeirii, este în cele din urmă sfântul. Închei adresând mulţumirile de rigoare întâi de toate lui Dumnezeu cel închinat în Treime, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, care pentru rugăciunile Sfântului Grigorie Palama ne-a dat gândul înfiinţării acestui Centru. Mulţumim din partea facultăţii, prin intermediul Prea Sfinţitului Părinte Episcop Ciprian, Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist care ne-a îmbrăţişat această iniţiativă, ne-a binecuvântat şi ne-a sprijinit pentru realizare ei. Mulţumim desigur, în chip deosebit, Părintelui Stareţ Arhimandrit Efrem pentru sprijinul material şi nu numai, care a dus la realizarea acestei săli şi la dotarea ei. Aşa cum a anunţat deja Părintele Stareţ, pentru întregirea echipamentelor necesare Centrului, dânsul ne-a adus un dar foarte consistent, şi anume 10.000 euro. Suntem convinşi că întâlnirea noastră, o întâlnire reală, nu este întâmplătoare, şi că ea va continua cu roade bogate spre binele Bisericii, al teologiei Bisericii şi spre slava lui Dumnezeu. Credem că nimic nu este întâmplător şi că începutul acesta va fi consemnat în istoria relaţiilor noastre. Gestul Mănăstirii Vatopedi şi al Părintelui Stareţ este unul plin de semnificaţii. Întâi de toate ea ne vorbeşte despre contribuţia monahismului la dezvoltarea teologiei Bisericii. În al doilea rând, ne arată solidaritatea şi frăţietatea creştină care face să ne sprijinim unii pe alţii în funcţie de darurile pe care ni le dă Dumnezeu însuşi. Legăturile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti cu Mănăstirea Vatopedi sunt un dar mare al lui Dumnezeu pentru noi. Am să salut în egală măsură prezenţa celorlalţi părinţi din delegaţia aghiorită, ca dealtfel şi prezenţa credincioşilor din Grecia care sunt solidari acestui gest duhovnicesc al Părintelui Stareţ. Aşa cum spunea Arhimandritul Efrem în biserică, Dumnezeu, de-a lungul istoriei, ne aşează pe unii în postura dăruitorilor, iar pe alţii în postura celor dăruiţi. Astăzi noi suntem în postura celor care primim darul Părintelui Stareţ şi al Mănăstirii Vatopedi. Primim acest dar cu conştiinţa darului lui Dumnezeu. Mulţumim foarte mult şi îl rugăm pe Părintele Stareţ să nu înceteze rugăciunile pentru ca Centrul acesta să se dovedească într-adevăr roditor pentru teologia românească.

Arhim. Efrem: Este o cinste deosebită pentru noi faptul că ni se dă ocazia să sprijinim această lucrare deoarece credem că această iniţiativă este o binecuvântare a lui Dumnezeu şi mă bucur foarte mult să constat că această lucrare este sprijinită de administraţia bisericească, de Părintele Patriarh, pentru că nu vă ascund faptul că noi, aghioriţii, constatăm tendinţa complet greşită a unor teologi din zilele noastre care în numele „iubirii” nu iau în serios dogmele ortodoxe. Din păcate în Grecia, care aparţine acum Uniunii Europene, există această orientare care găseşte adepţi în rândul profesorilor şi a teologilor ce spun că prezenţa aghioriţilor în chestiunile dogmatice ortodoxe este o expresie a intoleranţei. Din păcate o astfel de tendinţă este chiar în Facultatea de Teologie din Tesalonic. Sub protecţia unor profesori teologi există un curent care vrea să prezinte pe Dioscor şi pe Sever ca teologi ortodocşi. În simpozioane teologice internaţionale care sunt închinate marilor Părinţi şi Teologi ai Bisericii, aşa cum se întâmplă cu Sfântul Grigorie Palama, se accentuează faptul că există o contribuţie fundamentală a Părinţilor Bisericii în multe domenii ale teologiei, dar se ignoră un lucru important din partea multor teologi astăzi, şi anume insistenţa Părinţilor în mărturisirea cu multă exactitate a dogmelor ortodoxe. Noi, creştinii, rămânem fideli dogmelor ortodoxe nu pentru că dorim să dispreţuim persoanele fraţilor noştri de altă credinţă, ci pentru că avem credinţa nezdruncinată că ceea ce ne-au lăsat şi ne-au transmis Părinţii Bisericii noastre, rămânerea noastră cu fidelitate în Teologia Ortodoxă, păstrarea cu multă exactitate a acesteia are drept consecinţă sfinţirea noastră, aşa cum Mântuitorul Hristos, în rugăciunea Sa arhierească a rugat pe Tatăl ceresc ca mădularele, membrii Bisericii, să fie sfinţiţi în adevăr. Vă doresc tuturor, cu rugăciunile Preafericitului Părinte Patriarh şi a Prea Sfinţitului Episcop Ciprian, ca acest Centru să producă stimulii necesari pentru ca tinerii studenţi ai Facultăţii de Teologie din Bucureşti să înţeleagă în Duhul Sfânt faptul că sfinţirea noastră este posibilă doar într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, care nu este alta decât Biserica Ortodoxă. Noi, Mănăstirea Vatopedi, vom încerca să continuăm contribuţia şi ajutorul nostru faţă de acest astfel încât să aducă bun rod Bisericii Ortodoxe Române.

ÎPS Ciprian: Precuvioase Părinte Stareţ, precucernici părinţi profesori, preacuvioşi părinţi, doamnelor şi domnilor, dragi studenţi. Mă bucur că pot fi prezent la un astfel de moment foarte important pentru Facultatea de Teologie din Bucureşti şi că în numele Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist pot să adresez Părintelui Stareţ Efrem şi delegaţiei sale un călduros „bine aţi venit” în ţara noastră, în Biserica noastră şi îndeosebi în acest aşezământ de cultură teologică. Preafericitul, precum ştiţi, în acest moment a ajuns la Roma şi din acest motiv nu a putut fi prezent, dar cu siguranţă, dacă s-ar fi aflat la Bucureşti, ar fi venit personal să binecuvinteze acest început bun de lucrare sfântă pentru instruirea studenţilor, a viitorilor noştri teologi şi preoţi. Prea Cuvioase Părinte Stareţ, aţi făcut o investiţie materială datorită generozităţii care vă caracterizează pe dumneavoastră şi pe fiii dumneavoastră duhovniceşti. Însă nu trebuie să rămânem numai la această investiţie. Nădăjduim ca investiţia materială să rodească însutit prin formarea viitorilor teologi care, iată, vor avea posibilitatea în această oază din complexul mai mare al Facultăţii de Teologie, să adâncească operele Sfinţilor Părinţi. Foarte mulţi nu conştientizează contribuţia Sfinţiei Voastre. Sunt convins că profesorii care se vor osteni şi mai ales studenţii care vor fi implicaţi la această lucrare vor conştientiza sută la sută şi vă vor fi recunoscători. De aceea transmit şi mesajul Părintelui Patriarh de bun venit, de bun pelerinaj în România şi totodată transmitem felicitări părinţilor profesori, în special Părintelui Profesor Constantin Coman care a avut iniţiativa, împreună cu alţii, să pună bazele unui astfel de Centru pentru Studiul Spiritualităţii Ortodoxe. Ştiţi prea bine că este nevoie mai mult ca oricând, acum la început de mileniu, când întreaga omenire este greu încercată şi se află în faţa multor provocări. De aceea credem că menirea unei Facultăţi de Teologie este de a da societăţii, de a da Bisericii oameni bine pregătiţi din punct de vedere teologic, dar şi înduhovniciţi. De aceea, apelul Sfinţiei Voastre ca studenţii de la această Universitate să cerceteze şi să păşească pe căile strâmte ale „universităţii pustiei” să găsească ecou atât în sufletele profesorilor, cât şi îndeosebi ale studenţilor. Apreciem în mod deosebit generozitatea, dragostea şi contribuţia pe care aţi adus-o la acest mic centru de studii şi suntem convinşi că veţi proceda aşa şi în continuare, pentru că dacă ne gândim doar la prezenţa părinţilor români pe care îi adăpostiţi şi îi îndrumaţi duhovniceşte la Mănăstirea Vatopedi, înţelegem că dragostea Sfinţiei Voastre nu se va opri doar aici. De aceea nădăjduim ca din peste 1000 de studenţi pe care îi adăposteşte Facultatea de Teologie din Bucureşti să se înregistreze tot mai mulţi pelerini către Sfântul Munte şi îndeosebi către mănăstirea Sfinţiei Voastre. În numele Părintelui Patriarh vă mulţumim pentru această vizită, pentru acest pelerinaj şi Dumnezeu să vă călăuzească paşii spre tot lucrul bun, spre slava lui Dumnezeu, a Bisericii Sale şi spre mântuirea credincioşilor noştri, a tuturor.