Comentariu asupra hotărârii de arestare preventivă a Stareţului Efrem

Dat fiind faptul că mass-media a anunţat hotărârea Curţii de Apel din Atena cu privire la încetarea dezacordului survenit între anchetator şi procuror asupra detenţiei provizorii a Stareţului Sfintei Mănăstiri Vatoped şi considerând că aceste ştiri reflectă realitatea, socotesc că se cuvine să exprim câteva gânduri ce ţin de deontologia juridică, pentru a alina puţin mâhnirea tuturor celor scandalizaţi de această evoluţie a lucrurilor:

1) Detenţia provizorie, în conformitate cu legea şi cu întregul sistemului juridic, constituie măsura cea mai grea şi, prin urmare, măsura extremă, care este permis să se aplice oricărei persoane care, în calitate de acuzat care nu a fost condamnat încă, prezintă indicii serioase de vinovăţie în comiterea infracţiunii.

Asta înseamnă că, pentru a se impune detenţia provizorie, trebuie să se fi dovedit ineficace măsurile mai blânde de constrângere juridică (spre exemplu, cauţiunea sau domiciliul forţat) prin care se asigură prezenţa acuzatului la anchetă sau la proces şi supunerea lui la executarea sentinţei de condamnare, care eventual se va emite asupra sa când va avea loc judecarea.

2) În impunerea detenţiei temporare nu joacă un rol decisiv nici gravitatea vinei care se atribuie acuzatului, nici constatarea unor indicii serioase de vinovăţie pe seama lui, ci doar faptul că trebuie să existe anumite premize.

Decisivă este încadrarea persoanei respective  într-unul din următoarele patru cazuri, şi anume, a) să nu aibă domiciliu cunoscut în ţară sau b) să facă demersuri pregătitoare pentru a-şi facilita fuga sau c) să fi fost în trecut condamnat şi să se fi ascuns pentru a evita efectuarea pedepsei sau inculpat care nu s-a prezentat la proces sau judecat ca vinovat de evadare sau de încălcare a restricţiilor de domiciliu sau d) să se dovedească îndreptăţite temerile că, dacă este lăsat în libertate, este foarte probabil să comită şi alte delicte, lucru care trebuie să reiasă din întâmplări consemnate din viaţa lui de până atunci sau din anumite caracteristici concrete ale delictului care i se atribuie.

Situaţiile acestea nu sunt o născocire a mea în interpretarea legii, ci sunt prevăzute de legea însăşi.

3) Aşteptăm cu interes textul complet al deciziei Curţii de Apel, ca să constatăm care din aceste situaţii a fost considerată ca valabilă în cazul Stareţului Efrem.

Independent de gravitatea faptelor care i se atribuie şi de gravitatea indiciilor de vinovăţie în seama lui, pentru care nu este posibil să se formuleze deocamdată un comentariu imparţial, limitându-ne strict la datele publicate până azi în presa scrisă sau electronică: reiese că este vorba de un ieromonah care trăieşte de decenii în Sfântul Munte, care administrează împreună cu alţii o mănăstire foarte mare, mănăstire care constituie persoană juridică a dreptului public şi promovează Ortodoxia în Grecia şi în străinătate. Este un monah care nu are avere personală şi care, deşi în urmă cu puţin timp s-a aflat pentru câteva săptămâni într-o mare ţară ortodoxă, în Rusia, unde a avut întâlniri cu conţinut religios cu Procurorul General şi cu Primul-ministru de acolo, nu s-a sustras anchetei, ci s-a întors în Grecia şi s-a pus la dispoziţia oamenilor legii.

De aceea suntem foarte curioşi să aflăm care este justificarea completă şi amănunţită a deciziei Curţii de Apel, pentru a se convinge şi cetăţeanul mediu asupra necesităţii detenţiei provizorii a numitului acuzat.

4) Detenţia provizorie se execută în închisori. Prin urmare, ridicăm din nou nedumerirea formulată în ştirea pe care Romfea.gr a publicat-o în urmă cu puţin timp, despre faptul că rămâne nelămurit dacă Stareţul Efrem va fi pus sub supraveghere la mănăstire sau va fi dus la puşcărie.

Pentru un ieromonah, desigur, a fi închis fără să existe motive întemeiate constituie o binecuvântare şi un prilej de ridicare a Crucii lui Hristos într-un mod pe care nu l-a cunoscut până acum.

Problema rămâne însă pentru cei care au contribuit la acest fapt cu inimă uşoară sau în oricare alt mod.

Fie ca folosul duhovnicesc pe care-l va primi Stareţul de pe urma necazului care-i stă înainte să facă să nu se aplice după dreptate legea duhovnicească asupra celor vinovaţi de această fărădelege…

Sursa: www.romfea.gr