Mitropolitul Bartolomeu – 31 ianuarie

În ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, mitropolitul Bartolomeu Anania şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor, lăsând în urma sa o bogată activitate misionară şi o serie de opere literară de excepţie.

Fostul Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, IPS Bartolomeu Anania, s-a născut în 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea, primind la botez numele de Valeriu. A urmat şcoala primară din localitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul „Central” din Bucureşti. În anul 1943 a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, obţinând diploma de Bacalaureat.

Valeriu Anania a urmat cursurile Facultăţii de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, între 1944 şi 1946, pe care nu le-a terminat, dar şi ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi ale Academiilor Teologice din Cluj şi Sibiu, fiind licenţiat la Sibiu în 1948. În luna iunie 1946, în timp ce era student la Cluj şi preşedinte al Centrului studenţesc „Petru Maior”, a condus greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă, după care a urmat un şir lung de arestări şi expulzări. Sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat şase ani de detenţie politică, între 1958-1964.

Pe 2 februarie 1942 când a fost tuns în monahism la mănăstirea „Antim” din Bucureşti şi primit numele de călugărie Bartolomeu. El a fost hirotonit ierodiacon, la 15 martie 1942, şi şi-a desfăşurat activitatea în această calitate la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş, între 1943 şi 1947, după care a devenit stareţ la Mănăstirea Topliţa, inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc, între 1949 şi 1950, decan al centrului de îndrumare misionară şi socială a clerului, la Curtea de Argeş în perioada 1951-1952.

Între anii 1965-1976 a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada. În aceeaşi perioadă a fost membru a două Comisii ale Conferinţei Permanente a Episcopilor Ortodocşi din cele două Americi. În anul 1967 a fost hirotonit întru ieromonah, acordându-i-se, din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, rangul de arhimandrit. În timpul perioadei petrecute în SUA, Bartolomeu Anania a ţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, şi a făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India.

Reîntors în ţară, a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al BOR, între 1976 şi 1982. În anul 1982 s-a retras la mănăstirea Văratec, unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi.

În ziua de 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar în 7 februarie a fost instalat în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca.

În 24 martie 2006, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului a fost ridicată la rangul de Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, iar IPS Bartolomeu a devenit mitropolit.

Pe lângă calitatea de înalt ierarh ortodox, Bartolomeu Anania a desfăşurat şi o amplă activitate de scriitor şi traducător, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost.

De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii şi medalii culturale printre care se numără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Greul pământului” (1982), premiul special pentru volumul „Din spumele mării”, obţinut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internaţional de poezie „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca (1999), premiul pentru „Opera omnia”, al Uniunii Scriitorilor Cluj (2001).

Bartolomeu a primit numeroase distincţii şi medalii, printre care diploma şi medalia Academiei de Artă, Cultură şi Istorie din Brazilia (2000), dar şi medalia jubiliară „Mihai Eminescu” şi Ordinul Naţional pentru Merit în gradul de Mare Cruce (2000) din partea Preşedinţiei României, Crucea Patriarhală – Bucureşti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel al Patriarhiei Antiohiei.
Bartolomeu Anania a fost Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babes-Bolyai” (UBB), Cluj-Napoca, senator de onoare şi membru al Marelui Senat al UBB şi a fost numit cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca în anul 1996.

Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a tradus Biblia – o muncă de Sisif, care a durat peste zece ani şi care a fost tipărită în anul 2001; în anul 2008 şi-a lansat „Memoriile”, considerate literatură pură, a publicat poezii, volume de proză şi piese de teatru şi a scris sute de Pastorale şi predici, pentru credincioşii pe care i-a păstorit.

În predicile sale, rostite mai ales la Mănăstirea Nicula, când oficia Liturghia de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, înaltul ierarh ortodox a transmis o serie de mesaje cu tentă ecologistă, de asemenea, o serie de mesaje care incriminau consumul de droguri în rândul tinerilor şi semnalau nocivitatea televiziunii.

În ultima Pastorală de Crăciun din 2010, transmisă în timp ce era pe patul de spital, mitropolitul Clujului, a transmis rugămintea-testament: „Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copii!”.

Supranumit „Leul Ardealului”, pentru intransigenţa şi conservatorismul privind apărarea valorilor ortodoxe, Bartolomeu a fost singurul din întreg Sfântul Sinod care a cerut, în 2008, caterisirea mitropolitului Nicolae Corneanu şi a episcopului Sofronie, acuzaţi de abatere „doctrinară şi disciplinară de la canoanele ortodoxe”, pentru că primul s-a „împărtăşit”  şi al doilea a slujit alături de greco-catolici.

Vlădica Bartolomeu a fost unul dintre cei care s-au opus intrării preoţilor în politică, agreată de Sfântul Sinod al BOR, nefiind de acord ca aceştia să activeze în partide, în Parlament sau în consiliile locale sau judeţene. Mitropolitul a emis chiar o scrisoare pastorală în care a comunicat preoţilor un regulament intern care făcea, practic, imposibil accesul acestora în structurile politice.

Într-o mărturisire făcută în cadrul unei întâlniri cu presa clujeană, în 28 ianuarie 2008, legată de sintagma „Leul Ardealului”, folosită prima dată de către maica stareţă de la Mănăstirea Râmeţ, înaltul ierarh ortodox a spus că leul, deşi este regele animalelor, „are parte de cea mai nenorocită moarte”. „Leul, neavând duşmani naturali, nu-l mănâncă nimeni şi moare numai de bătrâneţe. Şi cum moare? Îi cad dinţii şi nu se mai poate hrăni, nu mai poate vâna, dar nici să mănânce din ce vânează altul. Şi moare ca un bicisnic, mâncat de furnici şi de muşte. Sper că nu îmi doriţi aşa ceva”, spunea IPS Bartolomeu, adresându-se jurnaliştilor.