Cancerul decimează populaţia ţărilor dezvoltate

Deşi trăim într-o societate de tip mediatic, super-informatizata, nu există în România nici măcar un centru care să pună la dispoziţia celor interesaţi informaţii complete privind cancerul – factori de risc, metode de tratament, eficienta terapiilor etc. Amploarea fenomenului nu este sau nu se vrea a fi cunoscută; factorii de risc nu sunt mediatizaţi; răspunsul la întrebarea „ce şanse am să trăiesc dacă urmez un tratament sau altul?” este dat după ureche, de cele mai multe ori, deşi în lumea ştiinţifică occidentală există cercetări suficient de relevante în domeniu. Şi lista problemelor rămase fără răspuns pentru romani în privinţa cancerului poate continua.

Trebuie să ştim, nu este o „fatalitate”, ci produsul unor factori de risc, care se cumulează în societatea actuală într-o măsură atât de mare, încât, în cele din urmă, ajunge un fenomen anticipabil şi cu putinţă a fi ocolit, printr-o viaţă trăită în buna-rânduială.

Care este răspândirea cancerului pe plan mondial?

În anul 2008, aproximativ 12,7 milioane de persoane din întreaga lume au fost diagnosticate cu cancer şi 7,6 milioane au decedat în urma acestei boli. Aceasta înseamnă că 13% dintre toate decesele pe caz de boala înregistrate în întreaga lume se datorează cancerului. Potrivit instituţiilor guvernamentale ale S.U.A., în anul 2010 se înregistrau în această ţară 19.441.000 de persoane peste 18 ani bolnave de cancer, adică 11,8% din populaţia adultă a Americii. Riscul ca o persoană din America să facă cancer de-a lungul vieţii este de 44,85% pentru bărbaţi şi de 33,08% pentru femei — adică una din trei femei şi aproape unul din doi bărbaţi se îmbolnăvesc de cancer în cursul vieţii. Incidenta cazurilor de cancer pe anul 2011 în America a fost de 1.596.670 cazuri noi şi 571.950 de decese.

Europa stă însă la fel de prost că America în această problemă. Astfel, incidenta pe anul 2008 a cancerului în Europa a fost de 3,2 milioane de noi cazuri şi o mortalitate de 1,7 milioane. Riscul de-a fi diagnosticat cu un cancer de-a lungul vieţii este aproape la fel de mare ca în America.

Care este situaţia României? Din păcate, în ţara noastră statisticile nu sunt deloc transparente. Ştim doar ca fostul ministru al sănătăţii, I. Bazac, a declarat oficial în anul 2009 că ne situăm pe un loc fruntaş la incidenta cancerului în Europa. Din datele oferite presei, se ştie că avem, la ora actuală, aproximativ 500.000 de persoane diagnosticate cu cancer, dintre care în jur de 5.000 sunt copii (adică una din treizeci şi opt de persoane suferă de cancer), şi că în fiecare an se înregistrează 63.000 de cazuri noi de cancer, creşterea ratei fiind 3.000 de cazuri pe an. Din punct de vedere al mortalităţii, România se situează în eşalonul fruntaş al Europei cu 49.000 de decese (500 copii) anual, ceea ce înseamnă că în cinci ani mor de cancer cam jumătate din câţi au murit în cel de-Al Doilea Război Mondial…

Să nu uităm că, pentru unii, cancerul este o mare afacere, deoarece tratamentele cu citostatice sunt foarte scumpe, iar costurile sunt acoperite din punga sistemului de asigurări de sănătate. Acest fapt poate explica şi de ce interesul în prevenirea cancerului (scoaterea de pe piaţă a alimentelor cancerigene, programe de informare, cercetări) este aproape inexistent, dar şi de ce guvernele susţin cu „generozitate” tratamente exorbitante. În România au fost alocaţi în anul 2008 peste 137,5 milioane de euro pentru tratarea bolnavilor de cancer, majoritatea banilor fiind cheltuiţi pe citostatice.

Cancerul de sân

Este cancerul cu cea mai mare răspândire la femeile din întreaga lume, mai ales în ţările dezvoltate, reprezentând un procent de 23% din numărul total de cancere şi 14% din decesele cauzate de această boală.

În Statele Unite, în anul 2011, se înregistrau 232.480 de cazuri noi de cancer la sân şi 40.000 de decese. În Europa, în anul 2008, erau 421.000 de cazuri noi de cancer la sân şi 88.000 de decese. Atât în America, cât şi în Europa, una din opt femei risca să facă un cancer la sân în cursul vieţii. În ce priveşte România, statistică ne indică 8.600 de cazuri noi pe an şi o mortalitate de 3.101 de decese pe an.

Din ce motiv cancerul de sân afectează într-o măsură atât de mare femeile? Se pare că felul modern de viaţă conduce la o cumulare a mai multor factori de risc care ar declanşa acest tip de cancer. Iată mai jos un exemplu, urmând ca în numărul viitor să tratăm pe larg o mare parte a acestor factori…

Parabenii sau deodorantele care aduc moartea

 Chiar în luna ianuarie a acestui an, un grup de cercetători din Marea Britanie a publicat un studiu în care s-au analizat 160 de probe prelevate de la 40 de femei cărora li s-a făcut mastectomie (extirparea sanului) între anii 2005 şi 2008. Constatarea a fost ca 99% dintre probe conţineau cel puţin un tip de parabeni, iar în 60% dintre probe s-au găsit urme a cinci dintre parabenii utilizaţi cel mai frecvent în produsele cosmetice. Interesant este faptul că la 7 dintre cele 40 de femei s-au găsit parabeni în ţesutul mamar, cu toate că ele nu folosiseră niciodată deodorante, ci alte creme pe bază de parabeni. Întrebarea care se ridică în acest moment este dacă sunt parabenii un factor de risc pentru declanşarea cancerului la sân?

Încă din anul 1998 s-a constatat că parabenii au o structură foarte asemănătoare cu estrogenii (hormonii feminini), moment în care s-a pus problema legăturii dintre parabeni şi cancerul de san, în anul 1996 demonstrându-se deja că estrogenul este implicat în apariţia şi evoluţia tumorilor mamare. În anul 2001, această legătură a fost confirmată într-un studiu realizat de un grup de cercetători din Tokio, când s-a demonstrat că parabenii stimulează receptorii de estrogen implicaţi în proliferarea celulelor canceroase.

Deşi din punct de vedere ştiinţific lucrurile sunt cât se poate de clare, în societatea modernă nu există nici o lege împotriva comercializării cosmeticelor care folosesc parabeni şi alte substanţe toxice. Statul a renunţat de mult să mai ia vreo măsură preventiva pentru a-şi proteja cetăţenii, preferând în schimb să susţină costurile citostaticelor, iar populaţia (deşi nu concepe să trăiască fără ştirile de seară!) este total dezinformata. Din păcate însă, în zilele noastre, lipsa acestor informaţii, precum şi a voinţei noastre de a ne schimba modul de viaţă consumerist are, inevitabil, consecinţe tragice.

Cancerul este o boală cumplită. Credeţi că merită să ne sacrificăm viaţa numai pentru că nu putem să renunţăm la nişte deodoranţi sau cosmetice care ne promit frumuseţea veşnică, dar ne răpesc, în realitate, viaţa? Alegerea ne aparţine. Fiecăruia în parte.

Material de Dr. Pavel Chirilă şi Virgiliu Gheorghe, în revista Familia Ortodoxă nr. 3 (38)/2012, pp. 35-37