Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat

Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galileii de pe malul Mării Tiberiadei. A fost fiul lui Iona şi frate al lui Simon Petru, ocupându-se cu pescuitul împreună cu aceştia, cu Iacov şi cu Ioan. Căutând cele duhovniceşti, a urmat o viaţă feciorească, ajungând ucenic al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, de la care a primit mărturie despre Iisus, că Acesta este Mielul lui Dumnezeu. Andrei a fost cel dintâi care a primit chemarea lui Hristos, luându-l împreună cu el pe fratele său, Petru. După tăierea capului Înaintemergătorului, s-au întors la cele ale pescuitului, de la care i-a chemat Hristos pentru a deveni ucenicii lui, iar ei L-au urmat, lăsând deoparte rubedenii şi treburi.

Faptul că Andrei avea un loc aparte între ucenici se vede din faptul că, atunci când unii elini au cerut să-L vadă pe Hristos, s-au adresat lui Filip, iar acesta, la rândul lui, a apelat la Andrei, care i-a şi dus la Hristos. După Cincizecime, Andrei cel Întâi Chemat a predicat Evanghelia în Bitinia, în regiunea Mării Negre, în Propontida şi în Bizanţ, în Sciţia (ţărmul de nord al Mării Negre), Tracia, Macedonia, Thessalia, Peloponez, ajungând până în Patra (după unele mărturii, ar fi binevestit şi în Scoţia). În Patra a predicat Evanghelia, săvârşind o mulţime de minuni: vindecarea Maximillei, soţia prefectului roman Egeátis, precum şi a slujitorului credincios al fratelui lui Egeátis, Stratocle, s-a făcut pricină credinţei acelora întru Hristos. Egeátis, însă, l-a întemniţat pe Apostol, condamnându-l la moarte pe cruce.

Sfântul Apostol Andrei, manuscris aghiorit, sec. al XII-lea

În închisoare, Sfântul Andrei l-a hirotonit pe cel dintâi episcop al Patrei, Stratocle. Locuitorii Patrei s-au răsculat şi au cerut eliberarea Sfântului Andrei, dar acesta le-a explicat că pentru el, moartea este o bucurie, pentru că astfel se va afla mai aproape de Dumnezeu. Chiar şi Egeátis, temându-se, a suspendat condamnarea, dar Apostolul a refuzat. În anul 62, în vârstă de 80 de ani, în locul în care se găseşte astăzi Sfânta Biserică ce-i poartă numele, Apostolul Andrei a fost răstignit, după cum mărturiseşte tradiţia, cu capul în jos. Ultimele sale sfaturi către creştini au fost de a rămâne tari în credinţă; i-a iertat pe cei ce-l răstigneau, i-a binecuvântat pe toţi şi şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Locuitorii Patrei l-au înmormântat în locul martiriului, acolo unde mai târziu s-a ridicat o biserică deasupra mormântului Sfântului. Egeátis şi-a pierdut minţile şi a căzut cu tot cu cal de pe un loc înalt, cel mai probabil în locul numit Psilalónia, murind.

Apostolul Andrei este singurul dintre cei 12 ucenici care nu doar că a predicat, dar a şi suferit mucenicie în Grecia; acest lucru este o mare cinste, o binecuvântare, dar şi o mare responsabilitate, mai ales pentru cei care locuiesc în regiunea Patrei. Sfântul Apostol Andrei este protectorul Patrei şi ctitorul acestei biserici locale. O parte din moaştele Celui dintâi Chemat au fost duse la Constantinopol în anul 357 de către Sfântul Artemie, generalul Marelui Constantin. Cinci secole mai târziu, cronicarii consemnează faptul că Împăratul Vasile I Macedonul (867-886) s-a închinat la moaştele Sfântului Apostol în Patra. În 1462, din pricina pericolului turcesc, Sfântul Cap a fost dus de Despotul Moreei, Toma Paleologul, la Roma, fiind date Papei Pius al II-lea.

În noiembrie 1847, Prinţul rus Andrei Muraviev a dăruit oraşului Patra un deget al Sfântului Andrei, pe care-l primise la rândul lui de la Callinic, fostul Episcop de Moschonisíon, care pe atunci era monah în Sfântul Munte.

În septembrie 1964, Sfântul Cap al Apostolului Andrei s-a reîntors în Patra, iar în ianuarie 1980, şi rămăşiţele Crucii pe care a fost răstignit.

Pentru rugăciunile Sfântului Apostol Andrei, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne !