Cuvânt din Sfântul Munte – În Catedrala Mitropolitană din Sibiu

Dau slavă lui Dumnezeu că mă aflu cu dumneavoastră, venind din Sfântul Munte Athos, din locul nevoinţei, din locul care a primit nenumăraţi sfinţi, cunoscuţi şi necunoscuţi. Vin din locul acela care este vatra şi centrul virtuţilor. Vin din Muntele în care rugăciunea nu se opreşte nici o clipă. Şi vin aici ca să vă asigur că noi, monahii, poate că trupeşte trăim departe de lume, însă interesul nostru şi durerea inimii noastre sunt ca prin rugăciune să ajutăm poporul lui Dumnezeu.

Monahismul este acela care oferă sfinţi Bisericii. Din monahism au provenit atât de mulţi oameni care au ajutat poporul lui Dumnezeu. Mulţi zic că monahii sunt în afara spaţiului şi timpului, deci nu pot să aibă o legătură corectă cu lumea. Aceasta este o mare greşeală, deoarece vedem în istoria Bisericii că mari pustnici, mari isihaşti, cum a fost Marele Vasile, Sfântul Grigorie Palama – iar Sfântul Grigorie Palama şi-a început viaţa monahală în Mănăstirea Vatopedi din Sfântul Munte – care, ca mari isihaşti, nu aveau experienţa păstoririi comunităţii, s-au arătat vrednici a fi păstori ai poporului lui Dumnezeu, deoarece ajutorul şi păstorirea corectă a Bisericii nu vine neapărat din experienţa vieţuirii în mijlocul lumii, ci vine din trăirea duhovnicească, vine din experienţa Duhului Sfânt, vine din iluminarea minţii omului.

De aceea la Sfântul Munte, iubiţii mei, există oameni care ajută efectiv lumea. Fericitul Părinte Paisie, pe care mulţi îl cunoaşteţi, îmi spunea atunci când ne întâlneam, că de multe ori harul Duhului Sfânt îl lua în duh întocmai ca pe proorocul Ilie şi îl ducea prin diferite spitale ale marilor oraşe din lume. Şi mergea acolo fără să-l vadă nimeni, îi închina pe bolnavi şi se făceau bine. Iar un tânăr care a venit în Sfântul Munte din pricina unui accident de maşină – se ciocnise cu un camion mare, însă a văzut că apare un monah, îl prinde în braţe şi îl scapă de la moarte – s-a întrebat: „Oare cine este acest monah?” Şi din ziua accidentului a luat hotărârea de a veni în Sfântul Munte pentru a se închina. Acolo a întâlnit câţiva pelerini care i-au spus: „Aici, aproape, este un duhovnic vestit, Părintele Paisie. N-ai vrea să mergi să-l vezi?” Şi îndată ce l-a văzut, l-a recunoscut, zicând că acesta este monahul care l-a prins în braţe şi l-a scăpat de la moarte!

Monahii, fraţii mei, sunt „nervii” Bisericii. Din monahism izvorăşte teologia corectă. Cu toate că nu este de respins nici partea ştiinţifică a teologiei, baza adevăratei teologii ortodoxe este „Universitatea Pustiei”. De aceea şi Sfinţii Părinţi au studiat în aceste „Universităţi ale Pustiei” şi ne‑au învăţat din cele ce vedeau. Ei au primit plinătatea Duhului Sfânt şi, având această plinătate a sălăşluirii harului lui Dumnezeu într-înşii, au putut întâmpina nevoile oamenilor, ajutându-i substanţial, cu mare folos.

Deoarece astăzi există mulţi oameni care fac milostenie, există destui oameni care se implică în rezolvarea multor probleme sociale, însă cu greutate poate afla cineva oameni harismatici. Iar oamenii harismatici sunt aceia care, prin nevoinţa lor duhovnicească, prin nevoinţa postirii, prin nevoinţa privegherii, a rugăciunii neîncetate, au izbutit a se lepăda de patimile şi dorinţele lor şi a-I urma lui Hristos Cel răstignit, ajungând cu puterea Lui la sfinţenie, devenind dumnezei după har şi ajutând lumea cu puterea rugăciunii lor.

La Sfântul Munte primim nenumărate scrisori zilnic, chiar şi din ţara dumneavoastră. În fiecare zi vin din România aproape şaizeci-şaptezeci de scrisori. Şi aceste scrisori cuprind durere, cuprind necazuri, cuprind ispite, iar cei ce le trimit ne roagă să facem rugăciuni pentru dânşii. Şi nu vă ascund faptul că am întâlnit acum în România, în această călătorie de şapte zile, destui dintre aceştia care ne scriu şi care ne-au povestit minuni petrecute cu cele trimise de noi: cordeluţe de la Brâul Maicii Domnului şi ulei din candelele icoanelor Născătoarei de Dumnezeu.

Sfântul Munte este locul harului, este sălaşul Maicii Domnului, aşa cum a spus şi Preasfinţitul Visarion, este Grădina Maicii Domnului. La mănăstirea noastră sunt şapte icoane făcătoare de minuni, însă în fiecare mănăstire din Sfântul Munte există cel puţin o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Prezenţa acestor icoane este dovada dragostei sale materne deosebite pentru Sfântul Munte. Această dragoste v-o aducem şi dumneavoastră! Şi, aşa cum am spus, vă asigur că ne vom ruga pentru dumneavoastră.

Încheind, vă mai spunem un cuvânt de la Sfântul Munte: oricâte greutăţi aţi avea în viaţă, oricâte necazuri aţi avea, nu vă temeţi şi nu cârtiţi, ci rugaţi-vă Maicii Domnului. Maica Domnului este grabnică în a vă ajuta în viaţă prin intervenţii miraculoase. Noi, aşa cum am spus, suntem martori ai lucrării Maicii Domnului atât înăuntrul, cât şi în afara Sfântului Munte.

Ca amintire a vizitei noastre în această biserică a Sfintei Treimi, dorim să dăruim o icoană a Maicii Domnului, o copie argintată a uneia din cele şapte icoane făcătoare de mi­nuni din Mănăstirea Vatopedi. Se numeşte Maica Domnului „Paramythia”, adică „Mângâietoarea”.

Iar acum, când v-aţi eliberat de sub cizma comunismului, să ştiţi că faptul de a fi rezistat România vreme de cincizeci de ani de sclavie comunistă se datorează în întregime Maicii Domnului care v-a dat putere să înduraţi, care v-a mângâiat în necazuri şi greutăţi. Pe cât puteţi, folosiţi-vă corect de libertatea pe care o aveţi şi nu ascultaţi mesajele străine ale Europei. Rămâneţi credincioşi Tradiţiei voastre. Salvarea României este numai încrederea şi rămânerea în Ortodoxie! Să fiţi siguri că atâta timp cât urmaţi vieţuirea ortodoxă, veţi reuşi în viaţă. Deoarece nu este „reuşit”, iubiţii mei, omul acela care este independent din punct de vedere economic, nu reuşeşte cel cu posibilităţi sociale, ci reuşeşte cel care, cu ajutorul Maicii Domnului şi al harului Duhului Sfânt, izbuteşte să-şi mântuiască sufletul! Pentru că viaţa nu se termină la mormânt, fraţii mei! Viaţa continuă şi după mormânt! Şi aceasta ne-o dovedesc Maica Domnului şi nenumăraţi sfinţi care până astăzi se arată şi ajută poporul lui Dumnezeu. Pe dânşii să-i imităm! Pe dânşii să‑i avem ca model! Viaţa lor sfântă s-o urmăm! Şi să fiţi siguri că harul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, va fi cu voi!

Iar când vă veţi închina acestei icoane în locaşul acesta mare şi prealuminat, să vă amintiţi de nenumăratele rugăciuni pe care părinţii din Sfântul Munte le fac pentru dumneavoastră. Să vă aduceţi aminte că şi în Sfântul Munte sunt nu puţini monahi români care se roagă pentru poporul român. Maica Domnului fie cu voi!

***

Arhiepiscopul Visarion Răşinăreanul: Iubiţi credincioşi, îi mulţumim Părintelui Arhimandrit Efrem pentru prezenţa dânsului în această seară în mijlocul nostru. Mulţumim şi pentru cuvintele pline de har şi de binecuvântare insuflate de către Duhul Sfânt pe care ni le-a adresat tuturor. Îi mulţumim şi pentru această frumoasă icoană a Maicii Domnului, care este Maica Bisericii şi Maica noastră a tuturor. Îi promitem Părintelui că o vom pune aici la proschinitar pentru închinare şi, ori de câte ori ne vom închina şi o vom săruta, vom înălţa un gând de rugăciune – către Părintele Luminilor, dar şi către Maica Domnului cea făcătoare de minuni – şi pentru Părintele Arhimandrit Efrem şi pentru tot soborul de părinţi şi de ostenitori ai Marii Mănăstiri de la Vatopedi din Muntele Athos.

Fie ca Maica Domnului să-i ocrotească pe părinţii din Grădina sa; iar părinţii să se roage pentru noi şi noi pentru dânşii în aşa fel încât unii pentru alţii să împlinim porunca Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Încă odată „Hristós anésti”, Hristos a înviat. Hrónia pollá, La mulţi ani, pentru Părintele Efrem şi îl rugăm ca şi cu alte prilejuri să vină în mijlocul nostru pentru a ne împărtăşi cuvânt de învăţătură şi pentru a ne aduce binecuvântarea Maicii Domnului de acolo, din Grădina ei.

Dumnezeu să ne ajute!