„În numele lui Iisus…”

Într-adevăr, datorită formației noastre raționaliste, mai întâi percepem felul în care lucrează chemarea numelui lui Iisus prin prisma intelectualismului propriu: lucrarea rugăciunii lui Iisus o înțelegem ca un act pur noetic. Însă, dacă ajungem să experiem într-o anumită măsură trăirea duhovnicească a rugăciunii, sufletul nostru, deschizându-se spre a primi chipul lucrării (gr. leitourgía) de chemare a numelui lui Iisus, nu se împărtășește de o reprezentare proiectată la nivelul cugetului, ci de o „Dumnezeiască Liturghie” (gr. Theía Leitourgía) în duh, în care se cuprinde sinoptic întreaga prezență activă, mântuitoare a vieții lui Hristos. Chemarea numelui lui Iisus nu este o repetare formală (mecanică, psihologică) a proiecției unor imagini mentale pe ecranul nostru duhovnicesc, ci este, neîndoielnic, revărsarea întregii puteri a lucrării Sale mântuitoare în viața noastră, în chip deplin.

Și cu adevărat așa este! Putem să ne aducem aminte de încredințarea dată de Sfântul Apostol Pavel: „iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă” (Rom. 5, 5). Dacă iubirea lui Dumnezeu este Însuși Fiul Său Cel Unul Născut, vărsarea Duhului Sfânt în inimile noastre este revărsarea harului lucrării Sale mântuitoare în toate tainițele existenței noastre. Sfântul Apostol Pavel, având mintea adăpată de trăiri cerești de nedescris, ne pune adeseori înainte înțelesuri pe care nu le putem cuprinde în mod direct. Putem însă bănui ce adânc nesfârșit de „înțelepciune a lui Hristos” ascunde fiecare dintre aceste înțelesuri menite să ne îndrume sufletul spre întâlnirea și trăirea lui Hristos înlăuntrul nostru. Astfel, îndemnul „rugați-vă neîncetat” este o imagine evanghelică ce lasă să se întrevadă lucrarea mântuitoare, de toată clipa, a iubirii lui Dumnezeu prin numele Fiului Său, „în Duhul Sfânt”. De aceea Apostolul ne va pune înainte rugăciunea neîncetată, indicând un conținut precis al acesteia, chemarea numelui lui Iisus: „Orice ați face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceți în numele Domnului Iisus” (Col. 3, 17).  Această „întrebuințare” universală a numelui lui Iisus în orice moment și situație din viața noastră este, în același timp, o împărtășire a omului deplin, prin lucrarea sfințitoare a minții, de „Dumnezeiasca Liturghie” a mântuirii în Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, când chemăm numele Domnului în orice moment al vieții noastre, nu invocăm doar îndreptarea privirii Sale spre noi sau doar binecuvântarea „dreptei Sale”, ci invocăm toate aspectele vieții și ale prezenței Sale în plinătatea lor, așa cum le-a trăit El Însuși și care au alcătuit lucrarea Sa mântuitoare, ce se cuprinde sinoptic, de altfel, în Taina Dumnezeieștii Euharistii! De aceea participarea noastră la această Taină, de neapărată trebuință, ne mijlocește, pe de altă parte, și puterea de a chema numele lui Iisus și de a trăi lucrarea acestui nume întru Sfintele Taine ale Bisericii, ca pe o deplină „Dumnezeiască Liturghie” în „templul lui Dumnezeu din noi”! Chemarea numelui lui Iisus nu este numai o simplă rugăciune! Este ceva cu mult mai mult decât rugăciunea pe care o facem pentru a ne împăca propria conștiință de creștini! Este o deplină Dumnezeiască Liturghie a ființei, cu adevărat! Cei doi ucenici și apostoli ai lui Hristos, prin minunea vindecării ologului, n-au săvârșit un act, pur și simplu: într-o anumită măsură, au slujit o „Dumnezeiască Liturghie”! Prin chemarea numelui lui Iisus, l-au încredințat pe acest om lucrării mântuitoare celei una, lucrării Harului lui Dumnezeu care s-a revărsat cu îmbelșugare din Crucea Domnului. De altfel, prin aceasta, omul olog a devenit părtaș lucrării de mântuire a omenirii ce se săvârșește necontenit prin Iisus Hristos, în Duhul Sfânt. Iar această lucrare este cu adevărat o neîncetată Dumnezeiască Liturghie! Deoarece minunea nu poate fi decât rodul Dumnezeieștii Lucrări!

Vindecarea minunată a trupului paralizat – însuflețirea în [numele lui] Hristos Iisus a unei necroze trupești nu poate fi concepută decât ca urmare a lucrării mântuitoare a prezenței și a vieții lui Hristos. De obicei, minunile se rezumă, la suprafață, la un simplu act sau un scurt cuvânt. Însă, lucrarea mântuitoare în Hristos Iisus, care întregește minunea, ține de săvârșirea unei Dumnezeiești Liturghii…! Mesajul acestei imagini evanghelice este evident. Problemele noastre existențiale pot afla <vindecare> în mijlocul atâtor griji și frământări ale vieții noastre de zi cu zi, dacă le încredințăm, prin chemarea numelui lui Iisus, Sfintei Mese a Dumnezeieștii Liturghii a Vieții și a Prezenței lui Hristos…!

„Orice ați face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceți în numele Domnului Iisus”. În acest fel și lucrarea noastră se aseamănă unei Dumnezeiești Liturghii a ființei. Deoarece neîncetata noastră părtășie cu viața și prezența lui Hristos ne face lucrători întru Domnul nostru Hristos Iisus.

Sursa: Ι. Kornarákis, I Theía Leitourgía tis ypárxeos», ed. Κyriakídi, Tesalonic, p. 116-119.