Scurtă istorie a Bisericii din Cipru

Biserica din Cipru este una din cele mai vechi Biserici creștine. Istoria ei este legată de istoria politică a insulei, fiind influențată și circumscrisă de aceasta. Astfel, sub aspect cronologic, istoria eclesiastică a Ciprului se împarte în tot atâtea epoci în câte se divide și istoria sa politică. Aceste epoci încep și se sfârșesc cu începutul și sfârșitul stăpânirii diferitelor popoare care și-au exercitat de-a lungul timpului puterea asupra Ciprului.

Istoria eclesiastică a Ciprului cunoaște, așadar, șase perioade: prima începe odată cu propovăduirea creștinismului în Cipru, ajungând până la înlăturarea dominației romane (45-330 d.H.); a doua, cunoscută ca perioada bizantină (330-1192); a treia se întinde de la venirea dinastiei de Lusignan până la cucerirea otomană, adică perioada francocrației (1192-1571); a patra coincide cu anii turcocrației, încheiată prin instalarea administrației britanice (1571-1878); a cincea cuprinde istoria Bisericii din Cipru în vremea anglocrației (1878-1960); a șasea începe odată cu proclamarea Republicii Cipriote (august 1960) și se întinde până astăzi.

Andreas N. Mitsidis

Preafericitul Hrysostomos, Arhiepiscop al Ciprului (1977-2006)

Salutăm cu deosebită bucurie tălmăcirea în limba română și editarea cărții Directorului Biroului de Relații Interbisericești al Bisericii din Cipru, dr. Andreas N. Mitsidis, Scurtă istorie a Bisericii din Cipru.

Suntem convinși că lucrarea, odată ajunsă în mâna cititorului, va constitui o lectură plăcută și un ajutor de folos românului întotdeauna iubitor de istorie, care va cunoaște destinul martiric de-a lungul veacurilor al Bisericii Autocefale din Cipru și va înțelege totodată strădania și contribuția acesteia la păstrarea tradiției și credinței ortodoxe, ca și a caracterului elenic al poporului cipriot.

Preasfânta Biserică din Cipru, căreia, prin voința divină, îi suntem întâistătător, întemeiată de Apostolii Pavel și barnabas în anul 45 d. Hr., a rămas ortodoxă de-a lungul întregii ei istorii. A reacționat curajos împotriva tuturor ereticilor și a trimis reprezentanți la toate Sinoadele Ecumenice care au cercetat și au condamnat ereziile și au adoptat dogmele ortodoxe. În anii grei ai stăpânirii france (1192-1571), Biserica din Cipru n-a fost înspăimântată nici de umilirile, nici de surghiunul arhiepiscopilor și episcopilor săi, nici de prigonirile și morțile martirice ale monahilor săi, nici de presiunile de orice fel asupra enoriașilor săi. În ciuda îndelungatei asupriri morale și economice, Biserica nu s-a supus dogmei latinilor franci și venețieni, rămânând fidelă credinței și tradiției ortodoxe. Nici nu și-a plecat capul la prigonirile și măcelurile din vremea stăpânirii turcești (1571-1878). De bună seamă că nu va săvârși acest lucru nici pe viitor.

Biserica din Cipru, de-a lungul întregii ei istorii bimilenare, a cultivat și a păstrat în sufletele ciprioților nu numai credința ortodoxă întru Hristos, dar și în conștiința națională greacă. De aceea, grecii din Cipru, încurajați și călăuziți de Biserica lor Ortodoxă, au desfășurat în anii 1955-59, lupta națională supremă care a dus la eliberarea din robia sub care insula se afla de mai multe veacuri. Și astăzi, Biserica din Cipru se luptă împreună cu societatea laică, pentru a scăpa insula de invadatorii turci care, din 1974, au ocupat partea ei nordică.

Felicitând călduros atât pe autorul acestei cărți, dr. Andreas N. Mitsidis, cât și pe editoarea ei în limba română, doamna Elena Lazăr, directoare a Editurii Omonia din București, le dorim din suflet succes în frumoasele și nobilele lor țeluri.

Sfânta Arhiepiscopie a Ciprului, 13 Mai 1999,
Binecuvântat întru Hristos,

+ Kýprou Hrysóstomos