Mănăstirea Sfântului Duh din Vilnius și Sfinții Mucenici Antonie, Ioan și Eustatie

Timp de mulți ani, icoana Sfinților Mucenici Antonie, Ioan și Eustatie a aparținut casei regale bizantine, fiind adusă la Moscova de Sofia Paleologhina în anul 1472, atunci cînd s-a căsătorit cu Marele Duce al Moscovei, Ioan al III-lea.

După o altă versiune, icoana a ajuns în mâna Marelui Duce Ioan al III-lea prin Marii Duci ai Franței, care la rândul lor au primit-o în dar de la împărații bizantini.

În anul 1945, Marele Duce a binecuvântat-o pe fiica sa Elena cu această icoană, cu ocazia căsătoriei ei cu Marele Duce al Lituaniei. După moartea Elenei, icoana a fost pusă deasupra mormântului ei, mai precis în biserica Maicii Domnului din Vilnius.

În luna august a anului 1915  moaștele Sfinților Trei Mucenici, împreună cu icoana lor, au fost mutate în mănăstirea Donskoi din Moscova, iar de atunci, soarta lor nu se mai cunoaște.

Copia de la Vilnius a icoanei Sfinților Mucenici Antonie, Ioan și Eustatie

În Biserica Sfântului Duh din Vilnius se păstrează o copie a icoanei, odor de mare preț.

Icoana Maicii Domnului Călăuzitoarea din Vilnius. Icoana se cinstește pe data de 27 Aprilie, iar pe data de 28 februarie se sărbătorește mutarea ei la Vilnius

Viața Sfinţilor Mucenici Antonie, Ioan și Eustatie

Cei trei Sfinți Mucenici au fost omorâți pe timpul stăpânirii Marelui Duce al Lituaniei, Olkert, în jurul anului 1347. Antonie și Ioan erau membri ai curții regale, iar majoritatea lituanienilor erau pe atunci păgâni. Totuși, cei doi frați au fost botezați pe ascuns de către preotul ortodox Nestor.

De atunci ei au început să trăiască o viață creștină și să nu mai ia parte la obiceiurile idolatre. Când li s-a cerut de către Marele Duce să consume carne într-o zi de vineri, în ajunul Nașterii Domnului, au refuzat, iar ducele i-a aruncat în temniță. După un an de închisoare, mezinul Ioan a hotărât să urmeze din nou obiceiurile idolatre și astfel a fost eliberat. Ducele s-a bucurat foarte mult și l-a eliberat și pe fratele lui mai mare, repunându-i în aceleași slujbe de cinste. Cu toate acestea, Antonie a continuat să mărturisească credința ortodoxă și a fost băgat din nou în închisoare.

Ioan a rămas la curtea regală a Ducelui. Cu toate acestea, a înțeles că păcătuise, s-a pocăit și a mărturisit din nou credința ortodoxă. Atunci a fost bătut foarte tare și dus din nou în închisoare.  Mulți oameni, văzând credința lor fierbinte și chinurile la care erau supuși, au îmbrățișat creștinismul. Acest lucru i-a scos din minți pe preoții idolatri care au cerut de la Marele Duce să-i omoare.

În anul 1347, Antonie a fost spânzurat undeva în împrejurimile orașului. Mai târziu, ducele a ordonat și executarea Sfântului Mucenic Ioan. Eustatie era rudă cu cei doi mucenici și, văzând credința lor, a îmbrățișat și el ortodoxia, fiind apoi chinuit și el la rândul lui. A mărturisit în public credința și pentru asta a fost torturat cumplit. În data de 13 decembrie 1347, Eustatie a fost spânzurat de același copac unde au fost spânzurați și Sfinții Antonie și Ioan.

În anul 1374 a avut loc canonizarea oficială a celor trei sfinți mucenici. Pomenirea lor are loc pe data de 27 aprilie, iar pe data de 26 iulie se sărbătorește readucerea sfintelor lor moaște din Moscova în mănăstirea Sfântului Duh din Vilnius.

Biserica și Mănăstirea

Biserica și Mănăstirea Sfântului Duh au fost construite în anul 1597 pe cheltuiala credincioșilor din Vilnius.

În anul 1609 s-a semnat decretul regal conform căruia toate bisericile ortodoxe trec sub ascultarea și jurisdicția mitropolitului Bisericii Uniate. Mai mulți membri ai Bisericii Ortodoxe s-au luptat pentru drepturile lor și, astfel, biserica și Mănăstirea Sfântului Duh au fost singurele așezăminte bisericești din Vilnius care au rămas în Biserica Ortodoxă.

În 1634 biserica de lemn a fost înlocuită cu una de piatră. Altarul principal a fost afierosit Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostoli, iar cele două paraclise au primit hramul Sfântului Ioan Theologul și al Sfinților întocmai-cu-apostolii Constantin și Elena.

Biserica a fost reconstruită de mai multe ori de atunci din pricina incendiilor și a tulburărilor ce au avut loc în Lituania și în Ortodoxie, în general.

Mănăstirea Sfântului Duh din Vilnius

În anul 1873 biserica a luat forma care o are astăzi, fiind construită în stil baroc.