Slujba cuviosului Părintelui nostru Nicolae Cabasila – 20 iunie

Slujba sfântului cuviosului Părintelui nostru
Nicolae Cabasila-Chamaetos

alcătuită în Sfântul Munte
de monahul Gherasim Mikrayannanitou

traducere şi adaptare diac. Ioan I. Ică jr

Iunie 20

Pomenirea sfântului cuviosului Părintelui nostru Nicolae Cabasila

La Vecernie

După Psalmul 103 și „Fericit bărbatul”, la „Doamne, strigat-am” pune stihiri pe șase și cântă următoarele Prosomii

glas 2 „Când de pe lemn”

Vlăstar duhovnicesc din rădăcină de neam bun te-ai arătat cu adevărat, fericite Nicolae, și prin plugăria mai bună lui Hristos strălucită rodire ai adus dumnezeieștile izbânzi de viaţă în virtute și cuvânt dumnezeiesc. Şi acum cu îngerii dănțuind și de viața fără de sfârșit desfătându-te, pomeneşte-ne pe noi, cei ce te pomenim pe tine.

Prea ales ajungând prin cuvânt, prin înțelepciune îmbelșugată și viețuire luminoasă, cuvioase, te-ai arătat preadumnezeiesc cunoscător al tainei harului și de toți cinstit ca întărire a dogmelor ortodoxe și gură dumnezeiască. De aceea ca pe o călăuză de Dumnezeu grăitoare te cinstește toată Biserica lui Hristos pe tine, sfinte Nicolae.

Cu limbă de Dumnezeu mișcată îmbogățindu-te, povățuitor de viață în virtute ai fost văzut, Nicolae, căci prin cuvântul tău, cuvioase, arăți după nume harurile și răsplătirile biruinței celei din faptele credinței. De aceea ca pe un dumnezeiesc dascăl și arătător al tainei slavei dumnezeiești credincioșii pe tine te lăudăm în cântări.

Ambrozie dulce şi nectar fără materie curge de pe buzele tale cuvântul mântuitor, părinte Nicolae, veselind pururea gândul credincioşilor şi veştejind toată amărăciunea patimilor; căci tu în Hristos Mântuitorul grăieşti şi de dumnezeiască luminare umpli pururea inimile noastre.

Vas al virtuții dovedindu-te, rănit fiind cu dorul cel sfânt, părinte Nicolae, tuturor te-ai arătat cinstit prin viața ta: împăraților și stăpânitorilor, străinilor și pământenilor, ca unul atotîndumnezeit; căci ca un înțelept ager la minte și ca un arătător al bunei-cinstiri ne dăruieşti tuturor cele mântuitoare.

Cu dumnezeiasca lumină strălucit fiind, în Tesalonic, patria ta, și mai apoi în cetatea sfântului Constantin ai luminat cu darurile tale, înțelepte, bucurându-le şi dându-le să culeagă roade preadulci slăvind pe Hristos; căci în ele ai arătat în multe feluri bogăția dumnezeiescului har sălășluit întru tine.

Slavă, glas 8

Câştigând înțelepciunea cea din afară, comoară a cunoştinţei de sus te-ai arătat prin curată viața ta, de Dumnezeu cugetătorule Nicolae; căci în povățuirea Domnului fiind crescut, ai ales ce e mai bun și ai iubit să fii împreună cu Dumnezeu disprețuind toate cele ce trag în jos; și cu dumnezeiasca voință îndreptându-ți viața, prin cuvântul harului te-ai arătat întru toate călăuză sigură pe cărările bunei-cinstiri; de aceea între sfinți a ajuns moștenirea ta și bunătăților veșnice te-ai făcut părtaș rugându-te pentru noi pururea.

Și acum, același glas

Cine nu te va ferici pe tine, preasfântă Fecioară…

 Intrare, Lumină lină, prochimenul zilei, și paremiile:

Din Înțelepciunea lui Solomon 3, 1-9

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

Din Pildele lui Solomon 10, 13-32

Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă. Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată. Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte. Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept. Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi. Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită. Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău. Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bună voirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea.

Din Înțelepciunea lui Solomon 4, 7-15

Dreptul de va ajunge să se sfârșească dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.

 La Litie, idiomelele

glas 1

Frumoasă şcoală având, ai dus după lege și lupta virtuții, de Dumnezeu purtătorule Nicolae, căci din copilărie iubind înțelepciunea, prieten al lui Dumnezeu te-ai arătat, iar El te-a împodobit cu cununa harurilor Lui; și ales ajungând prin faptelor tale de virtute, cu sfințenie viața ți-ai săvârșit și cu popoarele îngerilor te-ai unit; împreună cu ele te roagă pentru cei ce te cinstesc pe tine.

glas 2

Din rădăcină bine-credincioasă odrăslind, pom roditor te-ai arătat, înflorit cu adăpări tainice și împodobit cu laurii ostenelilor înfrânării, Nicolae cuvioase; căci cu gândirea la cele mai bune gătindu-ți mintea marea te-ai făcut cu covârșirea înțelepciunii, fiind drept cu inima și smerit cu duhul; și slăvind pe Hristos cu purtările virtuţii, slăvit eşti de El în viața cea fără sfârșit, căreia fie să ne învrednicim și noi, cei ce cinstim pomenirea ta.

glas 3

Cu viață de virtute luminându-ți sufletul, arătător al tainei virtuții te-ai arătat și învățător a toată buna-cinstirea, Nicolae atotînțelepte; căci glas dumnezeiesc de cugetare dumnezeiască te-ai văzut izvorând tuturor cuvintele mântuirii, ca David arătând acrivia dogmelor ortodoxe în adunarea celor cuvioși, organ făcându-te al Duhului; iar noi povățuiți fiind de cuvintele tale, prăznuim cu vrednicie sfântă pomenirea ta.

glas 4

Cu viață răpită în Dumnezeu, cu limbă dumnezeiască și multă înțelepciune descoperi comorile vieții ascunse în Hristos și lămurești cuvântul Evangheliei, de Dumnezeu grăitorule Nicolae. Şi acum, părinte cuvioase, mijlocește la Hristos Dumnezeu, rugămu-ne, să ne izbăvim de amenințarea cutremurului și să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă, același glas

Ca pe un dascăl dumnezeiesc și ritor de Dumnezeu înțelepțit toată Biserica lui Hristos să-l cinstească pe cuviosul Părintele nostru Nicolae, căci cuvânt drept izvorăşte din belșug ca o apă săltătoare spre viață veșnică; și adăpând ţarinile cele cuvântătoare spre bună rodire duhovnicească, în cuvioșie și înfrânare viața şi-ai săvârșit, și sălășluindu-se acum întru strălucirile sfinților, mijlocește neîncetat pentru sufletele noastre.

Și acum, a Născătoarei

Din tot felul de primejdii…

 La stihoavnă aceste stihiri prosomii

glas 1 „Slăviții mucenici”

Mare înțelept, vestit în cuvintele tale și foarte apropiat împăraților ai fost văzut, părinte Nicolae, ca un adevărat slujitor al lui Hristos, Împăratul făpturii; pe Care roagă-L să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea…

Cugetând pururi, părinte Nicolae, la Legea sfântă a lui Dumnezeu, ți-ai sfințit mintea și inima, și vas preacinstit al luminărilor dumnezeiești te-ai arătat, luminându-i pe toți cu de Dumnezeu grăitoarele tale cuvinte și la viața de sus ducându-i.

Stih: Fericit bărbatul cel ce se teme de Domnul…

Odraslă frumos înflorită și laudă a Tesalonicului te-ai văzut, părinte Nicolae, de care te cinstește acum și cu credință strigă: Păzește orașul tău împreună cu mucenicul Dimitrie din toată nevoia și din cumplita surpare a înfricoșătoarei zguduiri a cutremurului ce ne amenință.

Slavă, glas 8

Îndrăgostit din copilărie de înțelepciune te-ai arătat mai presus de bătrâni, cuvioase Nicolae, și cu viață de cuviință lucrându-o, te-ai desfătat din belșug de darurile ei cele bune, iscusit în cuvânt te-ai arătat și călăuză spre cele mai bune te-ai făcut. Și acum bucurându-te după vrednicie de desfătarea cea de sus, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine.

Și acum, a Născătoarei

Stăpână, primește…

Acum slobozește, Sfinte Dumnezeule și Troparul, glas 4

Dumnezeiesc învățător al vieţii în Hristos, înțelept povățuitor al dogmelor credinței și pildă a virtuților sfinte ai luminat în lume prin viață și cuvânt, Nicolae cuvioase. Drept pentru care cu slava ta lăudându-ne acum, credincioşii, prăznuim cu dor preacinstită pomenirea ta.

Al Născătoarei

Taina cea din veac ascunsă…

Apolis

La Utrenie

După prima catismă din Psaltire, sedealna glas 1 „Mormântul Tău, Mântuitorule”

Cu dumnezeiască înțelepciune împodobit fiind, de Dumnezeu grăitorule, vas al dumnezeieștii înțelepciuni te-ai arătat țâșnind tuturor învățături care veselesc inima, părinte; de aceea prăznuim dumnezeiască pomenirea ta şi cu cântări te cinstim, Nicolae cuvioase.

A Născătoarei

Născând cu trup pe Cuvântul cel mai presus de dumnezeire, ai îndumnezeit firea noastră, Fecioară; de aceea ca pe o pricină a mântuirii te slăvim și strigăm ție: Izbăvește-ne de greaua uneltire a celui viclean cu mijlocirile tale, Născătoare de Dumnezeu.

După a doua catismă, sedealna glas 5 „Pe Cuvântul Cel împreună fără de început”

Cu înfrânare împodobindu-ți viața, dumnezeiască pildă de virtute te-ai arătat și înțelept povățuitor al dumnezeieștii credințe; de aceea ca pe un sfânt cunoscător al tainei dogmelor celor drepte te cinstim, Nicolae, și săvârșind pomenirea ta slăvim pe Hristos Domnul.

A Născătoarei

Purtând în pântec cu trup pe Cuvântul Cel mai presus de ființă spre mântuirea noastră, ne-ai înnoit în chip de negrăit, Curată de Dumnezeu Născătoare Pururea Fecioară, și ne-ai înălțat la Împărăția cea nestricăcioasă pe noi care slăvim taina Celui născut din tine, Fecioară.

După Polieleu, sedealana glas 4 „Cel ce Te-ai înălțat pe cruce”

Prin virtute și viețuire fără prihană slujind lui Dumnezeu cu adevărat, te-ai arătat apărător al Bisericii, cuvioase Nicolae; iar Tesalonicul și Bizanțul cu strălucită gură împreună mărturisesc tale bogăția neîntrecută a înțelepciunii tale în Hristos și cinstesc sfântă pomenirea ta.

A Născătoarei

Făcătorul și Stăpânul a toate făcându-Se trup din preacuratul tău sânge pentru nemăsurata îndurare a milei, Stăpână, apărătoare și acoperământ al lumii te-a arătat; drept aceea pururea alergăm la tine și strigăm: Izbăvește-ne de venirea peste noi a celor cumplite și de toată vătămarea, atotlăudată Fecioară.

Antifon 1 al glasului 4 și prochimenul

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său

Stih: Fericit bărbatul cel ce se teme de Domnul.

Evanghelia după Matei, caută pe 5 decembrie

Zis-a Domnului ucenicilor Săi: „Datu-Mi-s-au toate…”

Psalmul 50, Slavă, Pentru rugăciunile cuviosului…

Și acum, Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…

Miluiește-mă, Dumnezeu, după mulțimea milei Tale…, Idiomelă glas 8

Cu înfățișările virtuților tale realcătuindu-ți chipul sufletului, prin unire cu Dumnezeu cunoscător al tainei celor mai presus de minte te-ai făcut, Nicolae cuvioase; căci sălășluindu-se întru tine lucrarea Treimii Sfinte, dumnezeiesc povățuitor al dreptei-credințe te-a arătat, dând tuturor cuvânt de mântuire și mijlocind pentru sufletele noastre.

Preotul: Miluiește, Dumnezeule, poporul Tău…

După care canoanele,

al Născătoarei de Dumnezeu și al cuviosului cu acrostih:

„Lui Nicolae laudă-i cânt; al lui Gherasim.”

Cântarea 1, glas 2, „Veniți, popoare”

Cu luminarea strălucirii celei în Trei Sori luminat fiind cu lucrare dumnezeiască, părinte Nicolae, lumină dumnezeiască cere pentru mine ca să laud vrednică de laudă pomenirea ta.

Pom cu multe flori și bună-mireasmă din rădăcină cu bun nume ai fost văzut, cuvioase, și ai adus Bisericii lui Hristos mireasma cea mai bună a înțelepciunii, părinte.

La legea lui Dumnezeu cugetând din tinerețe, ai omorât toate săltările trupului și mintea ta gânditoare la Dumnezeu de dragostea Atotțiitorului o ai lipit.

Al Născătoarei

Ca să cheme din nou la nestricăciune Domnul, din tine, Preacurată, S-a întrupat neschimbându-Și ființa și S-a văzut de oameni îndoit în fire pentru milă.

Cântarea 3 „Pe piatra credinței”

De prihana patimilor curățindu-ți sufletul, vas de mângâiere te-ai arătat, părinte Nicolae, strigând prin înfrânarea ta: Nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni, și nu este drept afară de Tine, Doamne.

Ca un nectar al nemuririi veselesc cuvintele tale, Nicolae, inimile și simțirile celor ce strigă cu credință: Nu este sfânt cum este Dumnezeul nostru și nu este drept afară de Tine, Doamne.

Luminându-ți viața prin bună-cinstire, luminător strălucit al Bisericii te-ai arătat, Nicolae, și laudă a Tesalonicului, pe care păzește-l pururea de tot necazul și de zdrobirea cutremurului, prin mijlocirile tale.

A Născătoarei

Mai sfântă decât toţi sfinţii îngeri fără de asemănare te-ai dovedit Fecioară Maică, căci în chip de nespus ai născut pe Stăpânul şi Împăratul lor venit să răscumpere lumea din căderea de demult pentru bunătate.

Sedealna, glas 4 „Repede a luat-o înainte”

Mai presus de lume te-ai arătat, deşi petreceai în lume, Nicolae, prin multa înfrânare şi tăria voinţei; drept aceea după sfârşitul tău cereasca slavă te-a primit, de Dumnezeu purtătorule, ca pe un slujitor dumnezeiesc; şi acum împreună cu îngerii roagă-te pentru noi toţi.

 A Născătoarei de Dumnezeu

Purtat-ai în pântec, Preacurată fără schimbare şi amestecare, pe Cel ce stăpâneşte toate venit să ne plămădească din nou pentru mulţimea milei; de aceea cinstim naşterea ta mai presus de minte, lăudând lucrurile tale cele mari, Născătoare de Dumnezeu, pentru că apărătoare a întregii lumi te-ai arătat.

Cântarea 4 „Auzit-am, Doamne”

Ca un slujitor preafierbinte al lui Hristos, Împăratul a toate, ai fost văzut de cei ce stăpâneau pe pământ, lăudate.

Strălucind cu virtuţile, dascăl şi păzitor ales al bine-cinstitoarelor dogme ai fost văzut, Nicolae.

Vesel prin purtările tale, dar cu dumnezeiesc chip prin cuvântul tău te-ai arătat, Nicolae fericite, ca un dumnezeiesc cunoscător al tainelor lui Hristos.

Al Născătoarei de Dumnezeu

Săltarea trupului meu pătimaş omoară-mi-o toată, Născătoare de Dumnezeu, şi cu lumina harului luminează-mă.

Cântarea 5 „Mijlocitor între Dumnezeu”

De sus ai primit, înţelepte, revărsarea înţelepciunii lui Dumnezeu, drept pentru care ritor dumnezeiesc şi sfeşnic atotluminos al Bisericii te-ai arătat, Nicolae, luminând sufletele noastre.

Împăraţi şi stăpânitori s-au bucurat de înţelepciunea ta şi primind prin cuvântul tău cele de cuviinţă, ocrotitor iscusit te-au câştigat pe tine, Nicolae înţelepte.

Îndreptându-ţi mintea spre dorirea cea de pe urmă, părinte înţelepte, preadumnezeiesc şi de Dumnezeu răpit te-ai arătat întreg, Nicolae, cu cuvântul şi înţelepciunea, celor ce cu dragoste aleargă la tine.

Al Născătoarei de Dumnezeu

Întunericul minţii mele risipeşte-mi-l, curată, şi cu lumina pocăinţei luminează-mă, rogu-te, ca să fug de toată răutatea vrăjmaşului.

Cântarea 6 „Din adâncul greşelilor”

Bogat în înţelepciune făcându-te, ai strălucit prin puterea cuvântului şi lumina purtărilor tale, Nicolae, şi ai luminat inimile credincioşilor.

De tot necazul şi nevoia izbăveşte, Nicolae, oraşul care te-a dăruit pe tine lumii şi păzeşte-l cu mijlocirile tale de ameninţarea cutremurului.

Cu totul dăruindu-te lui Dumnezeu, prin cuviinţă te-ai distins în Tesalonic şi cetatea sfântului Constantin ai luminat cu cuvântul tău, Nicolae înţelepte.

Al Născătoarei de Dumnezeu

Întrupându-se din preacuratul tău sânge, Ziditorul a toate şi Domnul, l-a răscumpărat din blestemul cel vechi pe om, Fecioară.

Condac, glas 2 „Cu laudele Tale”

Cu dumnezeiescul cuvânt săvârşindu-ţi viaţa şi vestit în înţelepciune, har şi puterea cuvântului făcându-te, învăţător al vieţii în Hristos te-ai arătat, de aceea te lăudăm pe tine, Nicolae.

Icos

Din tinereţe închinându-te Domnului, înţelepte, ai umblat cu gând curat pe cărările poruncilor lui Dumnezeu, şi ajungând în vârful înţelepciunii, bogat în chibzuinţă şi mare în cunoştinţe de tot felul te-ai arătat în lume; şi omorând cugetul trupului, ai primit împărtăşirile lucrărilor putătoare de viaţă ale Duhului, ducându-i pe toţi spre tainele lui Hristos prin strălucirea dreptei-credinţe, viaţa de virtute şi strălucirea dumnezeieştilor dogme ca un povăţuitor de Dumnezeu înţelepţit al adevărului şi adevărat slujitor al lui Hristos; drept aceea te lăudăm pe tine, Nicolae înţelepte.

Sinaxar

În ziua a 20-a a lunii iunie, pomenirea sfântului cuviosului Părintelui nostru Nicolae Cabasila

Stihuri: Părtaş împreună cu sfinţii în chip limpede te-ai făcut trăind viaţă sfântă, Nicolae

Acesta a înflorit în veacul al XIV-lea fiind născut în Tesalonic. A avut părinţi slăviţi şi vestiţi, de care fiind crescut în cele mai bune purtări şi toată cucernicia şi educat în chip ales, a ajuns să posede o înţelepciune şi o cunoaştere vastă şi variată şi să aibă o mare cultură, îmbogăţindu-se prin insuflarea Duhului Sfânt şi cu o limbă de Dumnezeu grăitoare. Distingându-se printr-o conduită ireproşabilă şi cuvenită lui Dumnezeu a ajuns drag şi intim al împăraţilor şi stăpânitorilor. Şi ducându-şi viaţa în chip cuvios şi cuminte în toată virtutea, s-a mutat la sălaşurile cereşti şi s-a făcut întocmai cinstit cu sfinţii, învrednicindu-se de slava şi viaţa veşnică.

Pentru mijlocirile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte. Amin.

Cântarea 7 „Chipul cel de aur”

Cu sfinţenie ţi-ai săvârşit vieţuirea, de Dumnezeu insuflate, şi cu sfinţii ai ajuns să petreci în ceruri; împreună cu care parte având de dumnezeiasca slavă strigi veselindu-te: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cu puterea cuvintelor tale de miere curgătoare, cu harul şi cu dulceaţa care ies din ele scoţi veninul necazurilor, veseleşti pe credincioşi, Nicolae, şi-i înveţi să cânte: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Ca pe o odraslă dumnezeiască şi ca pe un slujitor de Dumnezeu răpit al Domnului te fericeşte pe tine Tesalonicul, pe care-l păzeşte totdeauna de cutremur şi de toată nevoia, Nicolae, pentru că strigă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Al Născătoarei

Senin şi pace dă sufletului meu, Fecioară, şi mintea mea păzeşte-o nerănită de orice tulburare şi necaz, ca întru multă linişte să strig ţie, celei fără de prihană: Binecuvântat este rodul pântecului tău, curată.

Cântarea 8 „Pe cel în cuptorul focului”

Ca un foc al luminat în Bizanţ prin strălucirea cuvântului şi înăuntrul celor fără de materie intrând, dorit te-ai arătat împăraţilor de pe pământ cu frica Domnului îndreptându-i.

Cu tăria lui Dumnezeu întărit fiind, te-ai făcut la sfârşit stăpân peste tot necazul şi cu cuvioşie petrecându-ţi viaţa, cuvioase, te-ai unit cu cetele cuvioşilor şi horelor sfinţilor te-ai alăturat.

De surparea cutremurului, de toată nenorocirea şi din toată nevoia scapă pururi nevătămat prin rugăciunile tale către Hristos cetatea care te-a odrăslit, părinte Nicolae.

Al Născătoarei

De toată ameninţarea şi de cumplitul cutremur acoperă-i, Născătoare de Dumnezeu, pe credincioşii tăi rugători, care vin pururi spre ocrotirea ta, cea fără de prihană şi slăvesc slava ta cea nespusă.

Cântarea 9 „Cea care pe Luminătorul dinainte de soare”

Ducându-ţi viaţa cu lumina dumnezeieştii credinţe, ai trecut nevătămat printre toate cursele întunericului şi te-ai sălăşluit în lumina desfătării mai presus de cuvânt, Nicolae fericite.

Mare în cuvinte şi de Dumnezeu răpit în fapte te-ai arătat, vieţuind cu dumnezeiască cuviinţă, înţelepte; drept aceea te-ai învrednicit de strălucirea mai presus de minte, îndumnezeit prin împărtăşire dumnezeiască, părinte Nicolae.

Pornindu-te cu pornire duhovnicească ai plutit pe marea vieţii şi ai afundat în ea reaua gândire a vrăjmaşului; şi primind în chip mai presus de fire apa vieţii, roagă-te pentru noi totdeauna, părinte Nicolae.

Al Născătoarei

Cea care ai născut cu trup pentru milă pe Dumnezeu Cel Preaînalt, izbăveşte-mă din necazurile trupeşti şi tu, cea fără de prihană, vindecă sufletul meu cel bolnav şi cu ajutorul tău scapă-mă din gândurile ce mă ţin la pământ.

Luminânda „Auziţi, femeilor”

Pe cel ce a strălucit prin înţelepciune, prin curăţia vieţii şi puterea dumnezeieştilor cuvinte să-l lăudăm după vrednicie pe Nicolae cuviosul, odrasla Tesalonicului, dascăl sfânt al tainelor lui Hristos şi pildă a virtuţilor cereşti.

A Născătoarei

Împărăteasă a îngerilor şi mântuire a muritorilor te-ai arătat, Stăpână Fecioară Maică, născând pe Cel ce împărăţeşte toate şi Făcătorul făpturii pe Hristos venit să cheme iarăşi la El lumea; drept aceea cei mântuiţi prin tine pe tine te slăvim.

La Laude

Punem 4 stihiri şi cântăm următoarele prosomii

glasul 4 „Dat-ai semn”

Cugetare la cer gânditoare arătând, cuvioase, vieţuire pe măsura dorului tău ai dus, iubind din inimă pe Hristos, şi de la El primnd îmbelşugat darul cel de mare preţ al înţelepciunii, fericite Nicolae, eşti întocmai la cinstire cu toţi sfinţii, împreună cu care mijloceşte pururea pentru cei ce te laudă pe tine.

De copil înălţându-ţi gândul spre Domnul, cu tot dorul ai căutat fierbinte strălucirea Lui, lepădând dorirea celor pământeşti şi primind strălucirea Luminii celei mai presus de lumină; drept aceea prea ales ai ajuns, Nicolae, prin curăţia credinţei şi vieţii, ca şi prin curăţia dogmelor.

Cunoscător al tainelor cereşti ajungând prin cuvântul înţelepciunii tale şi strălucirea învăţăturilor, de Dumnezeu purtătorule Nicolae, veseleşti pe credincioşi, înălţând dorul lor spre Hristos ca un dumnezeiesc dascăl al vieţii în Hristos, gură de Dumnezeu mişcată a bunătăţii mai presus de minte şi organ de Dumnezeu însuflat al harului Duhului.

Preadumnezeiesc slujitor al Împăratului făpturii prin cinstită vieţuirea ta te-ai văzut, Nicolae; de aceea de tine s-au bucurat împăraţi şi întru tine se veseleşte acum Tesalonicul care te-a odrăslit, pe care-l păzeşte nezguduit de zguduirea pământului, cuvioase, scăpându-l nevătămat din toate cutremurele.

Slavă, glas 2

Harurile dumnezeieştii filozofii cultivându-le, pe toţi îi duci în strălucirile tainei vieţii în Hristos, atotfericite Nicolae, şi cu limbă de Dumnezeu grăitoare în cuvânt ales tâlcuind frumuseţea slujbelor ortodoxe, spre urcuşuri cereşti şi sporiri sfinte călăuzeşti pe cei cu gândul la Dumnezeu. Ci ca unul ce eşti împreună cu cetele sfinţilor, roagă-te mijlocind pentru cei ce te cinstesc pe tine.

Şi acum, a Născătoarei

Toată nădejdea mea…

Doxologie mare şi apolis

La Liturghie

Apostolul caută-l în duminica a VI-a „Fraţilor, având daruri…”

Evanghelia după Luca: „În vremea aceea stând Iisus la loc şes…” caut-o pe 5 decembrie (la Sfântul Sava)

Chinonic „Întru pomenire veşnică va fi dreptul…”

Megalinară

Cu cuvânt şi înţelepciune duhovnicească ai strălucit prin viaţă aleasă, şi învăţător dumnezeiesc al Bisericii te-ai arătat, Nicolae atotfericite, împreună-locuitorule cu îngerii.

Act de canonizare

Nr. protocol 419

Pe cei care în această viață au trăit imitând pe Hristos și în virtuți și s-au cheltuit pe ei înșiși în faptă și în cuvânt în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui, înfățișându-se pe ei înșiși modele de morală și evlavie creștină, iar prin scrieri dumnezeiești au învățat credința noastră creștină și au contribuit mult la mai deplina înțelegere a tainelor lui Dumnezeu și așa i-au călăuzit pe credincioși la pășunile mântuirii, Sfânta Biserică a lui Hristos știe să-i cinstească după ieșirea lor din viață cu aduceri aminte și adunări cuvioase și să cheme cu imne și laude cu toată evlavia mijlocirea lor la Iubitorul de oameni Dumnezeu pentru iertarea păcatelor, vindecarea neputințelor și întărirea în general în viața creștină a plinătății drept credincioșilor.

Deci pentru că o astfel de viață având s-a arătat și Nicolae Cabasila din Tesalonic, care a înflorit în veacul al XIV-lea, distingându-se în chip recunoscut de toți printr-o viață de cuviință creștinească și adâncă înțelepciune, iar prin gândirea lui autentic ortodoxă și marea sa dedicare Bisericii, educației și literaturii creștine s-a dovedit lucrător încercat și unul din cei mai ortodocși inițiați în știința ei liturgică, lăsând scrieri alcătuite din cele mai frumoase surse duhovnicești ale teologiei ca reflectare a unei profunde gândirii creștine și experiențe spirituale personale, educând în obiceiuri, virtute și credință neamul ortodox și identificându-și învățătura și viețuirea în general cu a tuturor Părinților Sfintei noastre Biserici, de aceea Smerenia Noastră împreună cu preasfințiții și preacinstiții mitropoliți din jurul nostru, iubiții noștri frați și coliturghisitori în Duhul Sfânt, având sub ochi viața imitatoare a lui Hristos a acestui bărbat, precum și câte ne-a supus și analizat prin raportul său transmis Bisericii noastre, cu hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, Preasfințitul Mitropolit al Tesalonicului și iubitul nostru în Hristos frate Panteleimon, ca și dorința și cererea credincioșilor acestui oraș, între care dăinuie până acum din tradiție o pomenire bună și cuvioasă a acestuia, pentru așezarea lui în ceata sfinților, urmând obiceiului comun al Bisericii, am hotărât să i se acorde și lui cinstirea cuvenită bărbaților dumnezeiești.

Drept pentru care rânduim sinodal, decidem și poruncim în Duhul Sfânt ca de acum înainte și pe mai departe în tot veacul Nicolae Cabasila tesaloniceanul să fie numărat și înregistrat împreună cu Sfinții Sfintei noastre Biserici spre imitare, folos și zidire duhovnicească a plinătății creștine ortodoxe, cinstit cum se cuvine de toți și lăudat în imne și cântări în ziua a 20-a a lunii iunie a fiecărui an.

Spre însemnare și întărire a acestui fapt s-a făcut și prezentul nostru act patriarhal și sinodal întocmit și semnat în Sfântă Condică a Sfintei și Marii noastre Biserici a lui Hristos, trimis în copie identică Preasfințitului Mitropolit al Tesalonicului Panteleimon spre așezare în arhiva Sfintei sale Mitropolii.

În anul mântuirii 1983, luna iulie 19

† Dimitrios,

din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și Patriarh Ecumenic

și cei 12 membri ai Sfântului Sinod