Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

Prima Dumincă după Înălţarea Domnului a fost închinată de către Biserică pomenirii celor 318 Sfinţi Părinţi care au luat parte la întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea.

La începutul celui de-al patrulea secol, pe când creştinismul fusese declarat de către Marele Constantin religie acceptată a Imperiului Roman, în sânul Bisericii a luat naştere o învăţătură diferită. Un episcop, Arie pe nume, a provocat tulburare în rândul creştinilor, din pricină că nu putea primi taina Sfintei Treimi, adică nu putea accepta că Dumnezeu este prin firea Lui Unul, dar Întreit după Persoane. Este Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh. Arie susşinea că nu pot exista mai mulţi dumnezei şi de aceea, cu puţina dar trufaşa lui minte credea că Hristos este creaţie a lui Dumnezeu. O asemenea învăţătură constituia un adevărat pericol pentru membrii Bisericii. Această învăţătură greşită, diferită de învăţătura cea dreptă a Bisericii, poartă numele de erezie.

Creştinii cred că Hristos ne mântuieşte şi ne ridică din păcat deorece este inseparabil unit cu cerescul Său Tată. De altfel, Hristos Însuşi adevereşte în Evanghelie această învăţătură: Eu şi Tatăl una suntem.

Erezia lui Arie trebuia condamnată fără întârziere. Aşadar, episcopii Bisericii au cerut împăratului, adică Marelui Constantin, să convoace, adică să cheme, pe episcopii Bisericii Creştine din întreaga lume, adică din toate laturile, de pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Şi într-adevăr, împăratul a convocat pe cei 318 Părinţi, la Niceea Bitiniei, un orăşel de lângă Constantinopol (Istanbulul de astăzi), în anul 325 d.H. Acolo, Părinţii, avându-l întâistătător pe Sfântul Atanasie, care venise din Alexandria Egiptului, au condamnat erezia lui Arie. La acest Întâi Sinod Ecumenic au fost formulate primele din cele douăsprezece articole ale Simbolului Credinţei (Crezul).

În iconografia Bisericii noastre, în mijlocul participanţilor la Întâiul Sinod Ecumenic, între Sfinţii Părinţi, stă Sfântul Constantin cel Mare, împăratul care a convocat această adunare sfântă.