Au trecut zece zile de la Înălţarea Domnului nostru, Iisus Hristos, în total cincizeci de zile de la Înviere. Din nou, ucenicii erau adunaţi în cămara de sus. Ierusalimul era plin de lume, nu numai evrei, ci şi parţi, elamiţi, mezi, pontici şi capadocieni, romani, frigieni, cretani şi egipteni, de toate neamurile. Din senin, se auzi un vuiet foarte mare, ca şi cum ar fi suflat un vânt foarte puternic. Acest vuiet s-a îndreptat către foişorul unde erau adunaţi ucenicii, umplându-l. Ucenicii au văzut cu ochii lor flăcări, limbi de foc, care s-au împărţit şi au şezut deasupra capetelor fiecăruia dintre ei.
Din acea clipă, ucenicii au simţit că fiinţa lor s-a umplut de putere dumnezeiască, de Duhul Sfânt şi au început să vorbească cu uşurinţă limbi străine. Luminaţi de Duhul Sfânt, ei grăiau cuvinte cereşti şi dumnezeieşti. Mulţime mare se adunase la auzul vuietului, strângându-se în preajma foişorului. Ucenicii au ieşit, deci, şi le-au vorbit tuturor celor adunaţi, iar fiecare dintre aceştia auzea cuvintele inspirate de Dumnezeu pe care le grăiau ucenicii în limba lor natală şi toţi se întrebau cum de aceşti galileeni neînvăţaţi vorbeau limbi străine. Alţii, însă, îi batjocoreau, zicând că s-au îmbătat.
Atunci ucenicii s-au urcat într-un loc înalt, aşa încât să fie auziţi bine, de toţi cei adunaţi, iar Petru a început să le vorbească cu îndrăzneală. I-a invitat să asculte cu multă luare aminte cuvintele pe care le va rosti. În primul rând, i-a încredinţat că nici unul dintre cei doisprezece nu era beat. Cum ar fi putut fi beţi când era încă dimineaţa devreme? Apoi a început să le tâlcuiască profeţiile care se adeveriseră în persoana lui Hristos, Mesia pe care întreaga lume Îl aştepta. El le vorbi cu deplină încredinţare despre Învierea Domnului şi i-a îndemnat să se pocăiască şi să se boteze. Toţi cei care îl ascultau erau răpiţi de cuvintele predicii sale, le primeau şi cereau să fie botezaţi. Trei mii de oameni au crezut în Hristos în acea zi auzind de Dumnezeu luminatele cuvinte ale Apostolului Petru. Această zi a Cincizecimii este ziua în care s-a născut Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
A doua zi după Duminica Cincizecimii, ziua de luni adică, este închinată celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi, Duhului Sfânt. Toată săptămâna care urmează, credincioşii pot mânca de toate, întocmai ca în Săptămâna Luminată, care urmează după Sfintele Paşti.
Troparul Cincizecimii (Pogorârii Sfântului Duh): Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepti pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.