24 iunie 1913 – 100 de ani de la atacul flotei ruse asupra Mănăstirii athonite a Sfântului Pantelimon

În iunie 1913, o mică flotă rusească constituită din canoniera Doneţ şi vasele de transport Ţar şi Cherson a acostat în Sfântul Munte, aducând soldaţi ruşi, precum şi pe Arhiepiscopul de Vologda, Nikon.

Arhiepiscopul avea sarcina de a organiza un referendum în Mănăstirea Sfântului Pantelimon, care cuprindea peste 1700 de monahi, majoritatea ruşi, pentru a estima care este numărul suporterilor ideilor teologice cunoscute sub numele de Imiaslavie, Imiabojie sau Onomatodoxie, idei care pot fi rezumate prin formula “Numele lui Dumnezeu este Însuşi Dumnezeu”.

Aceste idei apăruseră în cercurile monahale isihaste din Munţii Caucaz şi polarizaseră călugării ruşi din Sfântul Munte Athos, de la Mănăstirea Sfântului Pantelimon şi de la cea a Sfântului Andrei, îndeosebi datorită faptului că scrierile Sfântului Grigorie Palama le erau aproape necunoscute, iar aceştia nu se puteau exprima în termenii teologiei palamite. În 1913, un sinod al Bisericii Ruse a condamnat aceste idei, la fel a făcut şi Patriarhul Ecumenic Ghermanós al V-lea, dar, mai apoi, teologi ruşi de la Saint Serge (Serghei Bulgakov şi Pavel Florensky) le-au luat apărarea. După cuvintele actuale ale Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, „opinia finală a Bisericii în chestiunea Rugătorilor Numelui a rămas deschisă până în ziua de astăzi” (Hilarion Alfeyev, Orthodox Theology, 1999).

În urma referendumului făcut la Mănăstirea Sfântului Pantelimon, a rezultat că 661 de monahi susţineau Imiaslavie, 517 erau împotrivă, mai mult de 300 nu au vrut să ia parte la referendum, iar restul s-au declarat neutri. Arhiepiscopul Nikon a încercat să-i convingă pe imiaslaviţi să retracteze, dar fără succes.

În ziua de 24 iunie 1913, trupele ruseşti au debarcat de pe vase şi au atacat barbar Mănăstirea Sfântul Pantelimon, deşi monahii nu erau nici înarmaţi, nici nu intenţionau să opună rezistenţă în vreun fel. În afară de puştile individuale cu baionetă, au mai fost utilizate două mitraliere şi tunuri cu apă. Patru monahi au fost ucişi şi cel puţin 48 au fost răniţi, 628 dintre ei fiind făcuţi prizonieri şi îmbarcaţi pe nava Cherson, transformată în navă-închisoare, destinaţia lor fiind Odessa. Alţi 40 de monahi au fost internaţi în spitalul Sfântului Munte, considerându-se că nu ar fi putut supravieţui transportului. La data de 1 iulie, nava cu aburi Cikhachev a mai adus la Odessa încă 212 călugări din Sfântul Munte. Restul călugărilor de la Sfântul Pantelimon şi de la Sfântul Andrei au semnat că resping imiaslavie.

Dintre călugării ajunşi la Odessa, după interogări, doar 8 s-au întors în Sfântul Munte; 40 dintre ei au fost condamnaţi la închisoare, iar restul de aproape 600 au fost exilaţi în diverse locuri ale Imperiului Rus, după ce au fost dezbrăcaţi de rasă ori schimă şi trecuţi în rândul mirenilor.

Aici puteţi afla mai multe despre imiaslavie: http://en.wikipedia.org/wiki/Imiaslavie