Duminica Tuturor Sfinților

Perioada Penticostarului se termină cu Duminica Tuturor Sfinţilor. Tot acum se încheie și ciclul sărbătorilor cu dată schimbătoare care a început din Duminica Vameşului şi a Fariseului.

În viaţa Bisericii au existat mulţi sfinţi. Există şi astăzi, trăind printre noi cu smerenie şi fără să atragă atenţia asupra lor înşiși în vreun fel. Unii dintre sfinţi sunt cunoscuţi tuturor şi mulţi dintre creştini le poartă numele, sărbătorindu-şi onomastica în zilele lor de prăznuire. Printre aceştia se numără Sfântul Dimitrie, Sfântul Gheorghe, Sfântul Nicolae, Sfânta Ecaterina, pe care îi cunoaştem cu toţii, dar şi alţii care sunt prăznuiţi doar în anumite locuri, sfinţii locali. Există, însă, şi oameni care au trăit şi s-au sfinţit fără ca viaţa lor să devină cunoscută. Pe toţi aceşti oameni, cunoscuţi sau necunoscuţi, care s-au distins prin viaţa lor pământească şi s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu, Biserica îi cinsteşte în această Duminică, numită Duminica Tuturor Sfinţilor.

Biografia, faptele şi amănuntele importante din viaţa multor sfinţi se află scrise şi se păstrează în textele numite Sinaxare. Acolo, în dreptul numelui sfântului citim adesea şi o scurtă caracterizare care arată în mod direct cine a fost sfântul. Astfel, un sfânt al Bisericii noastre poate fi descris în felul următor:

Sfântul: Este un om deosebit, care a dobândit luminarea Duhului Sfânt şi a cărui întreagă viaţă se caracterizează prin iubirea pentru Hristos.

Martirul sau mucenicul: Este un sfânt care şi-a dat viaţa pentru Hristos, mărturisindu-şi credinţa în El. Numărul martirilor care şi-au dat viaţa pentru Hristos în decursul primelor trei secole, suferind chinuri, se ridică la unsprezece milioane. Martirii care provin din rândul preoţilor poartă numele de Ieromartiri, în vreme ce martirii din tagma monahilor sunt numiţi Cuvioşi Mucenici. Martirii care au suferit multe şi grele chinuri sunt numiţi Mari Mucenici iar tinerele care au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii se numesc Cuvioase Fecioare.

În perioada turcocraţiei (secolele 15-19) s-au arătat şi o altă categorie de sfinţi mucenici. Aceştia sunt Sfinţii noi mucenici şi printre ei se numără mucenicii care au preferat să-şi piardă viaţa decât să devină musulmani.

Cuviosul este sfântul care provine din tagma monahilor Bisericii noastre.

Mărturisitorul: În acest fel este caracterizat sfântul care-L mărturiseşte pe Dumnezeu, suportând persecuţii şi chinuri, fără să fie, însă, ucis. Sfinţii mărturisitori s-au arătat cu precădere în vremea Iconomahiei, atunci când au fost prigoniţi creştinii care cinsteau sfintele icoane, în Bizanţul secolelor al VIII-lea și al IX-lea.

Pe lângă caracterizările amintite, mai există şi altele. Aşadar, există sfinţi Profeţi, care au trăit în vremea Vechiului Testament, Protopărinţii, Sfinţii Părinţi – precum Sfinţii Trei Ierarhi -, Sfinţii Împăraţi, Sfinţii Preaînţelepţi – precum Sfinţii Apostoli, Sfânta Muceniţă Ecaterina, Sfântul Mucenic Iustin, Filosoful, Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, Sfântul Grigorie Dascălul şi alţii. Există şi alte denumiri care trimit către anumite caracteristici şi însuşiri ale sfinţilor şi sfintelor Bisericii noastre.

Noi trebuie să avem tot timpul în minte faptul că sfinţii sunt alături de noi şi se roagă lui Dumnezeu mijlocind pentru noi, ori de câte ori, cu credinţă, le cerem ajutorul, în rugăciunile pe care le înălţăm către ei.

Troparul Tuturor Sfinților: Cu sângele Mucenicilor Tăi, celor din toată lumea, ca și cu porfiră și vison Biserica Ta fiind împodobită, printr-înșii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule: poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obștii Tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

Puteți asculta acest tropar în limba greacă, în interpretarea psaltului Athanásios Karamánis: