Caracteristicile monahismului ortodox – 1. Monahismul ortodox are rădăcinile în Sfânta Scriptură

Este cunoscut faptul că instituţia monahismului este neînţeleasă de către cei mai mulţi, şi chiar greşit interpretată. Iar acest lucru se datorează faptului că monahismul este o instituţie profund duhovnicească ce nu poate fi înţeleasă de către oameni cărora le lipsesc criteriile ortodoxe duhovniceşti. Chiar şi oameni religioşi, cărora le lipseşte însă gândirea ortodoxă autentică, nu pot să preţuiască monahismul aşa cum ar trebui.

În continuare, voi încerca să prezint caracteristicile fundamentale ale monahismului ortodox, lucru care ne va ajuta la înţelegerea lui, dar ne va indica şi deosebirea sa față de monahismul din cadrul altor religii sau a altor facţiuni creştine.

Monahismul ortodox are rădăcinile în Sfânta Scriptură

Sfinţii oameni ai Vechiului Testament – ca Profetul Ilie şi Profetul Elisei – au trăit în feciorie. Ultimul Profet al Vechiului Testament, cinstitul Înaintemergător, a devenit începătorul monahilor Bisericii, prin viaţa ascetică şi prin petrecerea lui în pustie.

În Noul Testament, virtutea fecioriei este recomandată şi chiar preferată. Domnul Iisus Hristos a trăit în feciorie şi S-a născut negrăit din Tată Fecior, iar ca om din Maică Fecioară şi încă Pururea-Fecioară (cf. Sfântul Grigorie Palama, Omilia 52).

De asemenea, Domnul ne-a vorbit despre cei care aleg viaţa în feciorie, care s-au făcut pe ei înşişi „fameni” pentru împărăţia cerurilor. Fecioria, după cuvântul Domnului, este o harismă aparte a lui Dumnezeu, care se dă numai unora, puțini: „nu toţi pot să priceapă cuvântul acesta, ci numai cei cărora le este dat” (Mt. 19, 11).

Marele Apostol Pavel a ales să rămână necăsătorit pentru a nu fi împiedicat în slujirea sa apostolică, şi recomanda această alegere tuturor care doreau să se consacre desăvârşit slujirii Domnului: „Vreau ca toţi oamenii să fie ca mine” (l Cor. 7, 7).

Prima chinovie a Bisericii au alcătuit-o Sfinţii Apostoli, avându-l ca şi cap pe Domnul. Voi aminti aici cuvintele Domnului şi ale Sfinţilor Apostoli, cuvinte pe care se întemeiază asceza şi consacrarea monahală: „Oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică” (Mt. 19, 29). Şi: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Mt. 11, 12). Cei care se străduiesc şi care silesc firea pentru împărăţia cerurilor sunt monahii. Şi Sfântul Ioan Scărarul spune că monahul este „cel ce supune firea sa unei siliri neîncetate” (Scara I, 10). Ascultarea, curăţirea inimii de patimi, postul, neiubirea de arginţi, sărăcia, rugăciunea, iubirea de fraţi – toate virtuţi de bază pentru un monah – sunt, prin excelenţă, virtuţi evanghelice, îndemnul „rugați-vă neîncetat” (1 Tes. 5, 17), vederea lui Dumnezeu şi îndumnezeirca sunt, de asemenea, daruri ale Evangheliei. Vedem, aşadar, că este mai mult decât evident faptul că Evanghelia lui Hristos nu a putut decât să rodească – întocmai ca un copac bine înfrunzit – monahismul ortodox.

Continuare:

Caracteristicile monahismului ortodox – 2. Monahismul ortodox este o instituţie bisericească

Caracteristicile monahismului ortodox – 3. Monahismul ortodox este isihast şi nu de tip activist, aşa cum este monahismul apusean

Caracteristicile monahismului ortodox – 4. Monahismul ortodox este isihast şi separat de lume, dar nu urâtor de lume sau antisocial; dimpotrivă, el este profund social

Sursa: Arhimandritul Gheorghios, Stareţul Sf. Mânăstiri Grigoriu-Athos, Scrieri athonite pe teme contemporane, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2003.