Unii au hotărât să-L impoziteze și pe Dumnezeu

Ne aflăm în perioada postului Maicii Domnului și, așa cum scrie în canoanele Paraclisului Maicii Domnului, pe care îl cântăm în zilele acestea, durerea și nădejdea alternează în inimile noastre. Tristețea și impasurile în care ne zbatem, problemele sociale și naționale de zi cu zi, dacă nu le depășim, simțim cum practic ne sufocă. Constatăm cu durere că cei care conduc destinele istoriei ne-au dezamăgit, fiindcă nu fac altceva decât să lupte împotriva logicii, să dezrădăcineze orice nădejde de supraviețuire și să destrame întregul țesut al civilizației și valorilor noastre.

Educația a fost golită – în mod sistematic – de orice ține de tradiția și valorile istoriei și civilizației noastre. Familia este supusă și ea la o serie de lovituri legislative care au drept scop destrămarea ei. Familiile cu mulți copii sunt impozitate, credința este marginalizată, libertatea este îngrădită. Mai nou, unii au hotărât să-L impoziteze și pe Dumnezeu, Cel în Care ei nu cred, dar în Care noi ne punem toată nădejdea. Totul este interpretat în parametri economici, chiar și ultimele constante duhovnicești care ne-au mai rămas.

Acum câteva zile, în ciuda protestelor Sfântului Sinod și ale multor mitropoliți, precum și a protestelor sindicatelor, politicienii au votat o lege, prin care atentează la odihna duminicii, cea care a fost consfințită de Însuși Dumnezeu «mai înainte de veci». Acest act lovește direct în inima și sufletul nostru și în structura noastră socială. Încearcă să ne fure timpul pe care noi vrem să-L dedicăm lui Dumnezeu, odihnei trupești, familiei. Dragii mei, se pare că drumul descendent pe care societatea noastră l-a apucat nu are sfârșit. Absurditatea unora nu are limite. «Domnul îl lasă să se îndobitocească pe cel ce voiește acest lucru».

Din ce în ce mai mulți oameni sunt deranjați de prezența bisericilor și de sunetul clopotelor. Sfințirile și binecuvântările trebuie restrânse cu orice preț. Religia predată în școli fie este denaturată, fie este scoasă de tot din programul școlar, ca ceva vătămător. Sărbătorile noastre, care sunt toate religioase, bisericești, trebuie schimbate. Se depun eforturi uriașe pentru a fi scos din viața noastră tot ce ne amintește de Dumnezeu. Până și numele Său deranjează: este hulit foarte ușor și mărturisit foarte greu.

Nu ne rămâne decât să ne trezim și să reacționăm, însă nu folosind mijloace lumești. Lupta noastră nu trebuie să fie împotriva drumului descendent, fiindcă nu vom reuși să-l stăvilim. Ceea ce putem face este să păstrăm frământătura credinței curată și flacăra mărturisirii aprinsă. De aceea venim la slujba Paraclisului Maicii Domnului. Rugăciunile noastre către Preasfânta Maica noastră – pentru problemele și viața noastră, dar mai ales pentru poporul și credința noastră – trebuie să fie ca un rug aprins și să izvorască din adâncul inimilor noastre. Iar răspunsul nostru la încercarea de a anula sărbătoarea duminicii trebuie să fie dinamic și duhovnicesc.

a) De acum înainte să sfințim cu și mai multă râvnă ziua duminicii. Să mergem în fiecare duminică la biserică, chiar mai devreme dacă se poate. Evlavia și participarea activă la Sfintele Taine, buna cuviinţă și buna rânduială trebuie să ne însoțească în zilele acestea mai mult ca niciodată. De asemenea, ascultarea predicilor și omiliilor care ne cultivă și ne întăresc în credință, studiul duhovnicesc, revigorarea lucrării catehetice, înmulțirea milosteniilor, toate acestea sunt fapte care sfințesc ziua duminicii și o fac o zi specială pentru Domnul și pentru sufletul nostru.

b) Cei care au magazine să nu cedeze ispitei de a le deschide în ziua duminicii. Să nu faceți acest lucru, frații mei, nici măcar după slujbă. Duminica este ziua Domnului, deci merită să I-o dedicăm în întregime. Odihna duminicii este sfântă. Să fiți siguri că, dacă veți ține magazinele închise în această zi pentru Dumnezeu, nici El nu vă va lăsa, ci vă va trimite atâtea binecuvântări și binefaceri, că nu vă puteți imagina. Încercați și veți vedea.

c) Nimeni să nu-și facă cumpărăturile duminica. Așa cum am trăit până acum, neparticipând la necuviință, așa va trebui să facem și de acum încolo. Nelucrarea în ziua de duminică trebuie ținută nu numai de comercianți, ci și de clienți.

d) Toți împreună, într-un singur trup, trebuie să-i sprijinim pe comercianții care Îl respectă pe Dumnezeu și nu încalcă odihna duminicii. De la unii ca aceștia să ne facem deci cumpărăturile. În acest fel, ajutându-i pe aceștia, vom avea parte de binecuvântarea lui Dumnezeu.

În încheiere, îmi exprim nădejdea ca doamna vice-prefect, cunoscută pentru respectul ei față de cele sfinte și cuviincioase, să facă ceea ce se cuvine, ascultând mai mult de Dumnezeu și de raţiunea valorilor sfinte, decât de șefii ei de partid, care îi insuflă anumite idei. Bine ar fi să asculte nu numai glasul consumatorilor nesătui, ci și suspinul muncitorilor de rând, astfel încât, de la birourile Prefecturii, să poposească în centrul vieții noastre. De altfel legea îi oferă acest drept.

Dumnezeu să fie cu noi, iar Maica Domnului să ne ajute.

Cu părintești binecuvântări, Nikólaos, mitropolit de Mesogaias și Lavreotikí