Cuviosul David din Évvia

Cuviosul David s-a născut în satul Gardinítsa din Lokrída din tată preot. Încă de la vârsta de trei ani, s-a învrednicit de vederea sfântului Ioan Botezătorul, care i s-a arătat în mod miraculos, călăuzindu-l către cele sfinte. De atunci a crescut în frică de Dumnezeu și în studiul cărților sfinte. Pe când avea numai cincisprezece ani, a fost tuns în monahism de către Akákios, viitorul mitropolit de Náfpaktos.

Imediat după aceasta, a apucat drumul Sfântului Munte, «limanul virtuții», stabilindu-se la mănăstirea Marea Lavră, unde s-a dedicat nevoințelor monahale, cu scopul de a propăși în virtute. La scurt timp, însă, s-a întors la mănăstirea unde fusese rasofor. Acolo și-a continuat nevoințele monahale, trăind în «ascultare totală și cumpătare adâncă, virtuți pe care le dobândise de mic copil, drept pentru care a și primit porecla de “gheronda”.

Datorită bogăției virtuților sale, a fost hirotonit preot, iar mai târziu a fost numit egumenul mănăstirii Panaghía Varnákova, de lângă Náfpaktos. A refuzat cu insistență să fie hirotonit arhiereu, în ciuda faptului că era vrednic de această înaltă funcție. Atunci când slujea, o lumină dumnezeiască îl învăluia tainic și îl înălța de la pământ.

În continuare, s-a nevoit în muntele Steírio, apoi în munții de lângă lacul Évvia, unde a și întemeiat o mănăstire cu hramul Schimbarea la Față. În scurt timp, «vestirea sa a ieșit la marginile pământului», drept pentru care s-au adunat în jurul său mulți ucenici, prieteni ai virtuții. Făcea multe milostenii, vizita diverse mitropolii, unde, cu binecuvântarea arhiereului locului, propovăduia cuvântul lui Dumnezeu mulțimilor însetate și aflate sub jugul turcesc.

De asemenea, a săvârșit multe minuni, călăuzind multe suflete spre mântuire. «Arătatu-s-a mare în cuvânt și faptă, prevestindu-și ziua cuviosului său sfârșit la care l-a chemat Hristos». Ultimele sale cuvinte către ucenici au fost: «Iată, fraților, sosit-a Stăpânul Hristos».

Cinstitele Moaște ale cuviosului David, precum și obiectele lui personale se păstrează cu multă evlavie în mănăstirea sa. Unul dintre ucenicii săi, Christóforos, a scris o carte despre viața sa și a compus o slujbă spre pomenirea sa. Astăzi avem și variante mai noi ale acestei slujbe, compuse de către monahul Gherásimos Mikragiannanitul și Charalámpis M. Mpoúsias.

Biserica îl cinstește pe 1 noiembrie.

Sursa: Άγιοι Αγίου Όρους (Sfinții Sfântului Munte), de monahul Moise Aghioritul, editura «Mygdonía», Tesalonic 2007.