Mitropolitul de Nafpaktos, Ierótheos, scrie despre Siria (partea a doua)

Continuăm astăzi relatările Mitropolitului Nafpaktosului, Ierótheos, ce a consemnat în jurnalul său personal experiențele trăite în mijlocul creștinilor ortodocși ai Patriarhiei Antiohiei, în urmă cu 25 de ani. Cugetări și imagini din vremuri mai bune, când ortodocșii din regiune nu trăiau cu frica morții. Însemnările din paginile de jurnal ale Înaltpreasfințitului Ierótheos au o însemnătate aparte, pentru că ne ”transportă” într-o altă epocă, într-un alt colț de lume, nu prea departe de țara noastră, unde viața pe atunci curgea cu totul altfel. Pe atunci actualul Patriarh al Antiohiei, Ioannis, era simplu preot, iar fratele său, Mitropolitul Alepului, Pavel, despre a cărui soartă, din aprilie anul acesta, nu se mai știe nimic, punea bazele Mitropoliei Alepului.

Textul care urmează aparține Înaltpreasfințitului Mitropolit de Nafpaktos și Agios Vlasios, Ierótheos, iar fotografiile provin din arhiva sa personală:

LATAKIA

Marți, 29 martie 1988

Am început drumul de întoarcere în Grecia din orașul Latakia și din Damasc, ca să pot ajunge de Paști în Grecia și să mă întorc apoi în Balamand, pentru a-mi continua cursurile la Facultatea de Teologie. Pe durata sărbătorilor Săptămânii Mari și ale Paștelui Facultatea este închisă și toți studenții se întorc pe la casele lor.

Am pornit cu părintele Ioannis Yazezí și cu diaconul Savvas la ora 10:30 de la Facultatea de Teologie către Latakia-Laodiceea Siriei…

Drumul de la Tripoli înspre Latakia a fost încântător. La stânga Marea Mediterană, iar la dreapta munții de un verde intens. Îndată ce am intrat în Siria am înțeles deosebirea față de Liban. În Liban, deși este o regiune aflată în război, oamenii trăiesc cumva decent, dispun de bani și circulă cu mașini personale foarte bune. În Siria este tocmai pe dos. Oamenii circulă cu biciclete, motociclete, iar automobilele pe care le au unii sunt mici și ieftine. Sirienii trăiesc mult mai sărăcăcios decât libanezii.

Între Tripoli și Tartus am întâlnit un sat care se numește Hamintíe, în care locuiesc cretani care vorbesc grecește, au tradiții grecești, dar sunt musulmani. În timpul Imperiului Otoman, în secolul al XIX-lea, au fost islamizați și au fost nevoiți să plece din Creta și s-au refugiat în acest loc. Alții susțin că se tot luptau cu turcii și au fost strămutați din Creta în Siria, unde au fost islamizați. Au păstrat însă elenismul, iar la casele lor vorbeau greaca. Copiii învață la școală limba siriană. Am căutat cafeneaua satului. Aici am întâlnit mulți greci din Creta și am vorbit cu ei pe grecește. Am văzut la magazine reclamele scrise în limba greacă. Mi-au spus că își păstrează tradițiile grecești, dar ca musulmani se roagă în geamii.

Am călătorit către orașul Tartus. Pe drum, am văzut multe lucruri suprinzătoare. Magazinele erau fără vitrine, iar seara doar acopereau cu ceva produsele sau trăgeau niște jaluzele, cumva ca tarabele de la hramurile din orașele de provincie, cu amenajările lor improvizate.

Toată partea din față a magazinelor era deschisă. Iar mărfurile erau expuse la vreo 2-3 metri în afara ”magazinului”. La măcelărie cărnurile stăteau toate atârnate. Oamenii erau sărăcăcios îmbrăcați.

Tartus a fost colonia Antárados a grecilor din insula Evia, așadar oraș grecesc, de unde și numele Tartus. Săpăturile care au avut loc au adus la lumină multe vase de ceramică din orașele Erétria și Halkída ale insulei Evia. În Antárados (Tartus) impresionează mozaicul nimfei Arethusa. Din Tartus provine icoana Maicii Domnului atribuită Evanghelistului Luca, care acum se află la Sfânta Mănăstire Seidanáia. Tartus este al doilea port al Siriei, după Latakia-Laodiceea.

O stradă din Latakia

Miercuri, 30 martie

Din Tartus am mers în Latakia. Latakia este vechea Laodiceea. A dobândit o mare strălucire ca port al Antiohiei. Astăzi este primul port al Siriei. Laodiceea a primit numele de la Laodíki, mama lui Seleucus. Încă și astăzi se poate remarca influența elenă asupra diferitelor monumente și coloanele antice.

Îndată ce am ajuns în Latakia am mers la biserica unde se săvârșea Dumnezeiasca Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite. Era prezent și Mitropolitul Laodiceei, Ioannis. Este un episcop foarte bun, iubește monahismul și Grecia. Părintele Paisie, pe care Mitropolitul Ioannis l-a vizitat la Sfântul Munte, avea o bună înștiințare despre el.

La sfârșitul Dumnezeieștii Liturgii, Mitropolitul mi-a spus să predic. Traducea în arabă Părintele Ioannis Yazezí. Subiectul despre care am vorbit a fost ”Sfinții Părinți, purtători ai Tradiției Ortodoxe”. După ce am spus cele cuvenite despre Părinți, am arătat apoi care este învățătura despre credință a lui avva Isaac Sirul și mi-am exprimat bucuria că mă aflam în acele locuri, unde a lucrat această mare personalitate a Bisericii noastre, cel numit Sirul.

La sfârșitul predicii au venit la mine mulți credincioși, ca să îmi mulțumească cu un vădit entuziasm pentru acest cuvânt și mi-au spus că pentru prima oară auzeau de Sfântul Isaac Sirul și s-au bucurat mult.

După dumnezeiasca Liturghie, am vizitat reședința mitropolitană și am avut o scurtă discuție cu mitropolitul. Îndată după aceasta, în sala mitropoliei, a avut loc întâlnirea programată, la care au participat 80 de tineri, toți erau intelectuali. Am vorbit despre ”Dumnezeiescul Har și lucrările acestuia”. Am prezentat în principal trei aspecte, în primul rând, ce este Dumnezeiescul Har, în al doilea, cum lucrează Dumnezeiescul Har în om și, în al treilea rând, care este jocul venirilor și ascunderilor Dumnezeiescului Har.

Mi-au pus multe întrebări. S-au concentrat mai ales asupra întrebării dacă este posibil ca un om din lume să ducă o viață de nevoință. De asemenea, m-au întrebat cum poate omul discerne dacă o experiență vine de la Dumnezeu sau de la diavol.

M-am bucurat foarte mult, căci am văzut setea acestor oameni. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit, lucru pe care nu îl vezi în Grecia, e că în jur de 70 din cei 80 de participanți aveau caiete și luau notițe. Pentru mine unul era o priveliște fără precedent.

Seara, mitropolitul a oferit o masă la mitropolie. Este un om smerit și foarte prietenos. Mi-a spus că întreaga mitropolie numără aproximativ 60 000 de creștini ortodocși, dintre care în Latakia trăiesc vreo 30 000.

Se slujește în fiecare duminică, dar la liturghia de vineri se adună mai multă lume. Asta, întrucât vinerea este ziua sfântă a musulmanilor și au repaus toți locuitorii Siriei, școlile și serviciile publice, câtă vreme duminica este zi de lucru și mulți creștini care sunt funcționari publici se află la slujbele lor.

După masă am vizitat casa Victoriei, cu care purtam discuții la Facultatea de Teologie. Este o femeie de vârstă mijlocie, cu un chip foarte senin. Era cateheta principală a întregii regiuni. Ea este cea care dădea mai departe copiilor cugetul bisericesc și dragostea de Sfinți. Toți o respectă aici. Am vorbit cu ea despre multe subiecte, despre yoga și rugăciune și m-a întrebat despre criza ecclezială care dezbina Grecia și care a fost declanșată de disputa legată de avuția Bisericii.

De acolo, am mers să vizitez casa natală a părintelui Ioannis Yiazezí și am cunoscut-o pe foarte evlavioasa lui mamă, care este văduvă și trăiește în rugăciune și dragoste de Hristos…

Desigur, regimul de guvernare din Siria este militar și sunt la putere alauiții, o grupare similară aleviților din Turcia.

Seara mi-au făcut un ghidaj nocturn la centrul sportiv al orașului, care fusese construit special pentru întrecerile mediteraneene și sunt foarte mândri cu el. Am înnoptat acasă la părintele Ioannis”.

Continuare:

Mitropolitul de Nafpaktos, Ierótheos, scrie despre Siria (partea a treia)

Mitropolitul de Nafpaktos, Ierótheos, scrie despre Siria (partea a patra)