Catavasia Cântării a IX-a din Canonul Naşterii Domnului
23 November 2013
La sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, Tipicul Bisericesc prevede ca la slujba Utreniei să se cânte Catavasiile Naşterii Domnului. Catavasiile reprezintă irmoasele celor nouă Cântări ale Canoanelor, care se repetă la sfârşitul fiecărei cântări (ode), şi sunt interpretate de către psalţi cu multă expresivitate, rar (argá) şi cu străpungere.
Astfel, aceste irmoase se numesc catavasii (de la verbul ,,κατεβαίνω”= a coborî) fiindcă în acel moment, psalţii, conform unei tradiţii vechi, dar şi din respect pentru momentul deosebit al slujbei, coborau din strană pentru a cânta Catavasiile.
Biserica, prin intermediul imnografiei şi a cântărilor specifice acestei sărbători, vine în întâmpinarea poporului binecredincios, îl învaţă, îl călăuzeşte şi îl cheamă să ia parte la marea taină a Naşterii Lui Hristos.
Măreşte, suflete al meu, pe cea mai cinstită, şi mai preaslăvită decât puterile cele de sus.
Taină străină văd, şi, o, neînţeleasă minune! Peştera, cer se face şi tron îngeresc, prin Fecioara, iar ieslea, sălăşluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pre care, lăudându-L, Îl mărim.
Catavasia Cântării a IX-a, glas I. Cântă Panaiótis Neohorítis, Protopsalt al Sfintei Mitropolii de Neapóleos şi Stavroupóleos:
