Interviu cu Protopsaltul Patriarhiei Ecumenice

Există impresia eronată că titlurile și demnitățile sunt cele care îi conferă omului valoare. În realitate se întâmplă tocmai pe dos. Oamenii care dețin titluri și demnități sunt cei care conferă calitatea și noblețea lor titlurilor și demnităților, în funcție de fizionomia lor morală. Un model de astfel de om care a conferit valoare titlurilor dobândite în viață este arhontele protopsalt al Marii Biserici a lui Hristos, domnul Leonidas Astéris, protopsaltul de la strana dreaptă a preacinstitei biserici patriarhale a Sfântului Gheorghe de la Fanar. De 29 de ani slujește Fanarul cu abnegație și zel de Dumnezeu însuflat, încă dinainte de urcarea pe tron a Patriarhului Bartolomeu, și este cel mai longeviv protopsalt al Patriarhiei Ecumenice după Iacov Nafpliotis.

Ca protopsalt a urcat la strana dreaptă a catedralei patriarhale la dumnezeiasca Liturghie a praznicului Înălțării Cinstitei Cruci din 14 septembrie 1984, slujbă oficiată de răposatul Patriarh Ecumenic Dimitrie.

”Cu cei care iubesc muzica împrietenește-te cu sinceritate, căci cei răi nu cântă cântări!” și ”Ia binecuvântarea mamei tale și retrage-te la munte!”. Aceste două cuvinte de înțelepciune au fost și sunt pentru Leonidas Astéris adevărat îndrumar de viață.

Arhontele protopsalt Leonidas Astéris s-a născut în anul 1936, în comunitatea, vestită pe atunci, a Galatei Constantinopolului, unde și-a și început cariera muzicală la vârsta de cinci ani în sfânta biserică a Sfântului Nicolae, în calitate de canonarh. A ucenicit pe lângă răposatul protopsaltul al Preasfintei Arhiepiscopii, Panaghiotis Konstantinídou, care era înzestrat cu o voce frumoasă și s-a dovedit un adevărat inițiator în ale tradiției muzicale.

La vârsta de 10-13 ani a fost luat de Arhontele lampadar Thrasýboulos Stanítsas și de Arhontele protopsalt Konstantinos Príngos la catedrala patriarhală a Sfântului Gheorghe din Fanar.

Din 1963 până în 1979 a fost protopsalt al Sfintei Mitropolii de Prinkiponníson. Din 1979 până în 1984 a cântat la sfânta biserică a Sfântului Dimitrie Tataoúlon ca protopsalt al Arhiepiscopiei Constantinopolului.

Leonidas Astéris este absolvent al Conservatorului Artei Lirice și protagonist al Teatrului Liric din Constantinopol din 1969 până azi. A interpretat foarte multe opere ale repertoriului german și italian. De asemenea, a studiat la Școala Mozartiană din Salzburg cu mari dascăli ai cântului (Schreiner, Dieskau). La concursul Carl Orff, pentru concertul său de la Saint Blasius Kirche a fost premiat cu marele premiu. Astăzi predă la Secția de Știință și Artă Muzicală a Universității Macedonia cursul de ortofonie și artă calofonică, mai ales pentru cei care se pregătesc pentru a deveni psalți.

”Fanarul este o adevărată școală a muzicii bizantine” declară Leonidas Astéris. Cu privire la poziția sa de arhonte protopsalt al Marii Biserici a lui Hristos – cum este supranumită Patriarhia Ecumenică – ne-a spus: ”Pentru cine are conștiința poziției și a îndatoririi este, desigur, este o mare greutate și responsabilitate pe care încercăm să o ducem mai departe, adică să continuăm tradiția muzicii noastre, pe cât e posibil, nealterată, încercând să ducem mai departe ce am primit și am auzit de la dascălii noștri. Toate acestea presupun în fiecare zi studiu și iar studiu, pregătire și iar pregătire”.

Cu mâhnire constată că mulți psalți din ziua de azi, din Grecia și de aiurea, își încep cariera muzicală cu intenția promovării de sine, uitând sensul autentic al cântării psaltice.

După cum mărturisește un vechi colaborator al său, Miltádis Pappás, Leonidas Astéris este admirat și de muzicienii turci, pentru faptul că interpretează cu mare virtuozitate chiar și bucăți ale muzicii turcești. Cum poate cineva să îl uite, spune Pappás, pe Kianís Karatzás, care, deși orb, după ce arhontele de la Biserica Sfânta Irina (o biserică folosită ca spațiu pentru spectacole) a încheiat cântarea ”De demult proorocii”, s-a grăbit să îi sărute mâna? Acest lucru, pentru cunoscători, este cea mai înaltă dovadă de cinstire din partea unui artist și nu a unuia oarecare, ci a unuia care la rândul lui se bucură de o largă reputație și receptare internațională”.

La întrebarea ”ce definește ifosul patriarhal al psalmodiei dumneavoastră?”, Leonidas Astéris răspunde că ifosul său muzical nu constă în imitarea la nivel vocal a unui protopsalt anume, ”pe care ne-a plăcut să îl imităm desăvârșit, pentru că”, explică el, ”ifosul nu are legătură cu vocea. Ifosul are legătură cu modul prezentării și interpretării cântărilor vechilor dascăli și protopsalți”.

”Ifosul patriarhal se bazează pe erminia muzicală specifică, pe interpretarea textelor muzicale, iar nu pe imitarea unei voci anume”, subliniază el și adaugă: ”ifosul corect presupune nu a imita vocal, ci a interpreta corect texte muzicale cu elocința de rigoare și  accentuarea corectă a textului, pentru că în muzica bizantină prioritate are cuvântul. Muzica nu face decât să atragă atenția asupra textului, este o înveșmântare muzicală a cuvântului teologic și de aceea trebuie să fie adecvată”.

Leonidas Astéris menționează că la catedrala patriarhală și în Constantinopol se cântă pe baza învățăturii tuturor marilor dascăli precedenți, chiar și a celor de dinainte de căderea Constantinopolului, precum Ioannis Kladás, Ioan Cucuzel, și pe baza interpretărilor celor trei dascăli moderni Hourmouzios Chartophylax din 1820, Grigorie Protopsaltul și ale marelui Hrisant, care ulterior a devenit episcop.

”În muzica bisericească”, declară pentru periodicul ”F” Leonidas Astéris, ”nu există arii, există muzică de cult. Există textul asupra căruia trebuie să te concentrezi, să îl accentuezi corect. Nu este nevoie de multe coroane, ca în muzica de operă”.

Cunoscător al artei lirice, menționează că muzica de operă inspiră alte stări ale sufletului: erosul, sentimentul de dragoste etc. Muzica bisericească și mai ales muzica bizantină, dimpotrivă, ”slujește rugăciunii, străpungerii inimii”, atrage atenția arhontele protopsalt.

Leonidas Astéris îl caracterizează pe Patriarhul Dimitrie, în timpul căruia și-a început cariera ca protopsalt la Patriarhie, ca fiind un ”ierarh blând, smerit, cu credință adâncă”. Atât predecesorul acestuia, Patriarhul Atenagora, cât și urmașul lui, actualul Patriarh Bartolomeu, sunt ”vrednici, fiecare pentru epoca în care slujesc”. ”Sunt de acord”, precizează arhontele protopsalt, ”cu ceea ce spun și scriu mulți, că actualul Patriarh Bartolomeu, în comparație cu predecesorii săi, a conferit un alt prestigiu Fanarului, l-a pus în evidență internațional mai ales prin activitățile sale din străinătate”. O promovat mult Fanarul. ”Este foarte activ. Fie ca Dumnezeu să îl păzească, ca să poată continua, pentru că are un program foarte încărcat, de dimineață până seara, și este în vârstă de 72 de ani, se cuvine să fie atent, ca să își poată continua slujirea de patriarh”, subliniază Leonidas Astéris.

Înainte de a încheia convorbirea noastră l-am întrebat în ce biserică visează și dorește să mai cânte. ”Am cântat în multe biserici din străinătate. Ceea ce îmi doresc acum este să pot cânta în Biserica cea Mare a lui Hristos, în Sfânta Sofia din Constantinopol”.