Bogatul nebun
29 November 2013
Gheronda, mulţi ne condamnă că ne preocupăm prea mult de cele cereşti şi le nesocotim pe cele pământeşti. Ce am putea să le răspundem?
Arhimandritul Epifanie: În cunoscuta parabolă despre bogatul fără de minte (Lc. 12:16), se spune că pământul a rodit foarte mult în anii aceia. Întrucât ogoarele bogatului au dat rod bogat, acesta a început să-şi facă probleme cum va reuşi să-şi pună la adăpost cerealele. Observaţi cum nu doar săracii sânt munciţi de gânduri sau nelinişti – cazul celor din urmă este explicabil pentru lipsa celor de neapărată trebuinţă. Au şi bogaţii multe nelinişti: unde şi cum să-şi păzească cele pe care le au. Felurite ameninţări plutesc asupra avuţiilor, după cum spune Domnul, din multe părţi: „Nu adunaţi vouă comori pre pământ, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură.” (Mat. 6:19)
Dintotdeauna au existat hoţi. Astăzi, mai mult ca niciodată, există metode de efracţie tot mai perfecţionate, fapt pentru care sânt montate sisteme de alarmă, încuietori de siguranţă etc. Cei specializaţi în furturi au însă posibilitatea de a trece peste orice barieră, pentru a-şi face treaba. Bogaţii au şi de ce să fie neliniştiţi; ei închiriază seifuri la bănci pentru a-şi depozita bogăţiile. În condiţiile acestea, putem spune că bogăţiile le au şi nu le au. Atâta timp cât le ţin închise în seifuri şi nu pot să le folosească sau să le etaleze, este ca şi cum nu le-ar avea. Bogatul nu s’a gândit: „Să le împart la săraci. Să răspund la binecuvântarea care mi-a făcut-o Dumnezeu. Precum Acela mi-a dat din belşug roade, să dau şi eu săracilor, cu mână largă, şi să mă mulţumesc cu cele absolut necesare!” Nu, nu a gândit aşa ceva. Ci a zis: „Le voi pune în siguranţă, în cămările mele.” Câtă siguranţă pot oferi acestea, Dumnezeu ştie. Depozitele se pot dărâma la cutremur sau un incendiu le poate face scrum; pot fi sparte şi să nu mai rămână nimic în ele. Nu există pe pământul acesta nimic care să aibă trăinicie statornică şi caracter neschimbător. Toate bunurile materiale se degradează, toate trec. Bogatul, în nebunia lui, a socotit însă că averea sa îi aparţinea întrutotul. Aceasta pentru că l-a scos pe Dumnezeu din viaţa sa.
