Cum a ajuns mâna dreaptă a Sfântului Vasile cel Mare în Grecia?

Racla de argint din 1849 cu modele bizantine în care este păstrată mâna dreaptă a Sfântului Vasile cel Mare și care se găsește în clădirea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

În sala de ședințe a Sfântului Sinod permanent al Bisericii Greciei este păstrată cu multă evlavie, într-o raclă de argint, mâna dreaptă a Sfântului nostru Părinte Vasile, Arhiepiscopul Cezareei, cel până la cer strălucitor și mare. Sfintele moaște sunt păstrate într-o raclă din argint, pe care este inscripționată data de 10 februarie 1849.

Icoană a Sfântului Vasile cel Mare © Atelierul de pictură al Mănăstirii Sfântul Grigorie Sinaitul, Kelseyville, CA, SUA

Când și cum a fost descoperită în Sfântul Sinod mâna dreaptă a Marelui nostru Părinte? Răspunsul cu privire la realitatea istorică modernă și bisericească îl dau documentele valoroasei Arhive a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei.

Nicomidia (azi Izmit) se găsește în Golful Astakinos din Propontida. Fotografie din iunie 1921

În iunie 1921, orașul Nicomidia, unde își avea reședința Mitropolia (înființată în secolul I), a fost capturat de trupele lui Kemal, având ca urmare exodul în întregime al populației ortodoxe și distrugerea orașului.

Mustafa Kemal în Nicomidia, iunie 1921

Sfintele moaște salvate din Mitropolia Nicomidiei și din Mănăstirea Sfântului Pantelimon, aflată lângă mitropolie, au fost predate în racle, pe 26 iunie 1921, navei de război „Kilkís” care se afla ancorată în portul Prínkipo.

Crucișătorul „Kilkís”

În copia Procesului-verbal al registrului sfintelor veșminte și obiecte de cult ale Bisericilor din Nicomidia (adică ale Mitropoliei și Bisericii Sfântului Pantelimon) sunt menționate printre altele:

„Cufărul cu numărul 7 conține următoarele:

Două mitre de mitropolit, o Evanghelie în manuscris obișnuit, trei cărți arhierești obișnuite, o raclă din argint, conținând mâna dreaptă a Sfântului Vasile și diverse daruri, două brățări din argint, patru cruci mici, nouă „florini” din inele, o raclă cu moaștele mai multor Mucenici (dintre cei 20 000 arși în Nicomidia), trei cârje de patriarh, (una din argint, două din fildeș cu mâner din aur și a treia cu mâner din os), o Evanghelie rusească cu coperți din aur și alte două grecești (una cu coperți din argint și cealaltă cu coperți din aur), trei discuri din argint, trei lingurițe din argint, o copie [cuțitaș], paisprezece acoperăminte de sfinte potire, o stea din argint, o tiplotă din argint, o cruce mică din argint, un vas pentru anaforă, o ramă din argint gravată cu modelul Învierii, opt ghirlande din argint pentru icoane, opt stele mici, două acoperăminte de sfinte potire brodate cu mărgele, veșmântul liturgic arhieresc al Patriarhului Anastasie (având două feloane, două epitrahile, două brâuri brodate cu fir din aur, două stihare, o pereche de mânecuțe), un veșmânt liturgic arhieresc (alcătuit dintr- un brâu brodat cu fir din aur, cu două catarame din sticlă; două bedernițe, un epitrahil brodat cu fir din aur, două odăjdii de patriarh (omofoare)…”.

Mitropolitul Aléxandros Rigópoulos al Nicomidiei s-a născut în Adrianopol, în anul 1851. A studiat teologia la Facultatea de Teologie din Hálki și a slujit, timp de doi ani, ca predicator în regiunea Macedonia. În anul 1881 a fost hirotonit Episcop Vicar al Mitropoliei din Vodená. În 1891 a fost ales Mitropolit de Várna, dar nu a fost acceptat de credincioșii bulgari. În același an a fost transferat în Mitropolia Pelagonía și în anul 1895 a fost chemat să păstorească Mitropolia Neocezareei. În 1903 a fost ales Mitropolit al Tesalonicului. Din acest scaun mitropolitan, în anul 1910, a fost promovat în străvechea Mitropolie a Nicomidiei. Din acest scaun mitropolitan a plecat în anul 1921, după evacuarea orașului în timpul războiului eleno-turc. A fost ultimul Mitropolit al Nicomidiei și a adormit întru Domnul pe 27 iunie 1928. Prin scrisoarea sa din 28 octombrie 1922, Mitropolitul Aléxandros al Nicomidiei îl roagă pe Ministrul Marinei să ordone verificarea lucrurilor mai înainte menționate și să se îngrijească de primirea lucrurilor lui personale. Documentul respectiv menționează:

Sfânta Mitropolie a Nicomidiei

Tesalonic, 28 octombrie 1922

Către Excelența sa, d-nul Ministru al Marinei Statului Grec

Atena

Excelență,

După ce armata lui Kemál a cucerit în iunie 1922 cetatea Nicomodia, reședința mitropolitană a provinciei mele, lucrurile salvate din Mitropolia mea și din Mănăstirea Sfântului Pantelimon: un număr de cufere (15), pachete (2) și cutii din lemn (2), au fost predate, pe 26 iunie 1921, navei de război „Kilkís”, care era ancorată în portul Prínkipo, așa cum au fost acestea consemnate în documentul cu numărul 5934 și cu data de 12 august al acestui an (1921), conținând și copia inventarierii lucrurilor mai sus menționate, [document] care mi-a fost trimis direct de guvernatorul grec de atunci al Constantinopolului, d-nul Vótsi.

Nereușind între timp să iau aceste lucruri din nava „Kilkís”, am așteptat un prilej potrivit pentru asta și, astfel, în urmă cu o lună, atunci când sub pretextul revoluției nava „Kilkís”a acostat aici în port, m-am grăbit să cer și să primesc lucrurile, dar ca răspuns comandantul navei m-a înștiințat că toate acestea au fost predate printr-un Protocol navei„Averof”. De aceea, am onoarea, d-nule Ministru, să vă rog să ordonați, așa cum credeți de cuviință, verificarea lucrurilor mai înainte menționate și să-mi comunicați în ce chip este posibil să mă îngrijesc și să-mi primesc, în cele din urmă, lucrurile personale, menționate în inventarierea încheiată, lucruri care, ca refugiat, îmi sunt absolut necesare și sunt singurele rămase din întreaga mea avere și a celor trei surori ale mele, văduve, restul [averii] fiind jefuită sau dispărută.

Vă rog, așadar, în numele filantropiei, să faceți tot ce vă stă în putință pentru a-mi primi cât mai rapid lucrurile menționate. Prezenta mea scrisoare vă va fi înmânată prin reprezentantul meu comercial aflat în Atena, d-nul K. Kalpaktsís, prin care aștept, de asemenea, și răspunsul.

Al d-voastră, Excelență

Înflăcăratul rugător și cu totul râvnitor către Dumnezeu

Mitropolitul Aléxandros al Nicomidiei

Crucișătorul „Avérof”

Ministrul Marinei, K. Voúlgaris, întreprinde toate acțiunile necesare, fiind informat de comandatul Flotei că lucrurile Mitropoliei Nicomidiei primite de pe nava de război „Avéfor”, au fost predate pe 14 octombrie 1922 arhimandritului Ghermanós Roumbánis, secretarul Sfântului Sinod, și „așezate în Biserica Sfântului Andrei de lângă Palatul Sinodal, în afară de Sfântul Mir, care a fost pus într-un dulap în care se afla și Sfântul Mir al Sfântului Sinod și al sfintelor moaște păstrate în Biroul prim-secretarului”. Ulterior, Ministru Voúlgaris citește comisiei Sfântului Sinod raportul comandantului Flotei și scrisoarea Mitropolitului Nicomidiei în vederea rezolvării chestiunii.

Arhimandritul Ghermanós Roumbánis, prin raportul cu numărul 834/17/10.1922, informează Sfântul Sinod despre primirea obiectelor sfinte.

Raportul Arhimandritului Ghermanós Ar. Roumbánis

Prim–secretarului Sfântului Sinod

Nr. 160

Atena, 17 octombrie 1922

Către Sfântul Sinod

Ministrul Marinei a trimis Sfântului Sinod obiectele de cult care aparțin Mănăstirii Sfântului Pantelimon din Nicomidia și odăjdiile pe care le-am primit prin protocolul de livrare și primire, al cărui copie am depus-o împreună cu prezentul raport, prin care am arătat că nu am putut să refuz primirea și păstrarea acestor obiecte sfinte, pe care, din evlavie, armata și flota grecească a avut dorința să le adăpostească și să le păstreze.

Toate lucrurile primite le-am așezat temporar în Biserica Sfântului Andrei, din apropierea Sfântului Sinod, în afară de Sfântul Mir, pe care l-am păstrat în dulapul în care se află și Sfântul Mir al Sfântului Sinod, iar raclele cu sfintele moaște în dulapul prim-secretarului.

Având convingerea că Sfântul Sinod va dispune primirea în bune condiții a acestor obiecte sfinte, vă rog, cu smerenie, așa cum a hotărât comisia, dacă se poate, să vă îngrijiți pentru primirea, ordonarea și siguranța acestora.

Cu adâncă smerenie

Arhimandritul Ghermanós Roumbánis

Sinodul decide „să comunice aceasta Ministerului Cultelor, ca după o înțelegere prelabilă cu Ministrul Marinei, să facă demersurile necesare în vederea păstrării acestor sfinte obiecte”, și să dispună inventarierea amănunțită a sfintelor vase și a veșmintelor liturgice, ce aparțin Mitropoliei Nicomidiei și Mănăstirii Sfântului Pantelimon. Comisia de inventariere este formată din Mitropoliții Adunării Sinodale, Ártis Spiridon și Paronaxías Ierothei, și din directorul Sectorului Bisericesc (n. 16). Prin urmare, Sfântul Sinod a trimis către Ministerul Cultelor documentul cu numărul 120/1375/26.11.1922:

„Ministrul Marinei a trimis Sfântului Sinod obiectele de cult și veșmintele liturgice ale Mănăstirii Sfântului Pantelimon constând, potrivit tabelului expediat, din următoarele: 1) unsprezece cufere, 2) patru pachete, 3) șase chivoturi, 4) patru icoane, 5) o cruce într-un chivot, 6) un vas pentru Sfântul Mir, 7) două racle de argint, una dintre ele conținând sfintele moaște a mai multor mucenici, iar cealaltă mâna Sfântului Vasile.

Toate acestea au fost așezate în Biserica cea mică a Sfântului Andrei situată în afara Palatului Sinodal, dar se apropie sărbătoarea Bisericii și nicăieri în altă parte nu există spațiu unde să fie așezate.

Întrucât cele mai multe dintre acestea este posibilil să aibă și valoare arheologică vă rog, așa cum le-am primit, cu excepția celor cu numărul 6 și 7 pe care le voi păstra în birourile Sfântului Sinod, să le primiți și ocrotiți, așa cum știți, până când autoritățile competente vor lua deciziile corespunzătoare și definitive cu privire la soarta acestora.

Președintele Hydrei și a Spetses

Timotei al Kalavrytei și al Aigialiei

Artis Spiridon

Ierothei al Paronaxiei”

Racla de argint din 1849 în care este păstrată mâna dreaptă a Sfântului Vasile cel Mare

Obiectele liturgice, în afară de Sfântul Mir și sfintele moaște, care au fost păstrate datorită sfințeniei lor în Sfântul Sinod, au fost predate de către Arhimandritul Ghermanós Roumbánis, în urma ordinului venit din partea Departamentului de Arheologie al Ministerului Cultelor, lui Them. Volídis, Directorul Departamentului de Manuscrise al Bibliotecii Naționale, fiind mutate ulterior în spațiul Muzeului Bizantin.

A consemnat: p. A. H. Sursa: http://leipsanothiki.blogspot.be/2013/09/123-1922.html