Cugetări duhovnicești 7

Februarie 1989

Noi în Ghéronda am văzut un exemplu de urmat, am văzut că vrea să se nevoiască pentru Dumnezeu; văzând că mănâncă o zeamă goală, am învățat de la el înfrânarea, pomenirea morții, lepădarea de sine.

Am înțeles că are anume dar al înainte-vederii. Ne-a arătat cum trebuie să viețuim. Mă rog lui Dumnezeu să punem început și să trăim dragostea lui Hristos și să ne luptăm după cum se cuvine, căci nu am dobândit nicidecum acrivía pe care ne-o cere Ghéronda.

Fie din delicatețe, fie din bunăcuviință și din dragoste, nu am vrut până acum să vă mustru, dar să punem început așa după cum vrea Dumnezeu, pentru că ne-am slăbănogit mult, mai ales prin cârteală, prin vorbăria cea multă, prin vorbirea cu glas tare, prin necredință, lipsă de evlavie și toate la un loc.

Să iubești pe aproape tău ca pe tine însuți! Dar la noi nu există această dragoste și împreună-suferință.

Luarea-aminte și rugăciunea este cea mai bună lecție. Dacă nu avem luare-aminte, nu avem nici rugăciune. Vorbirea-împotrivă aduce cârteala, certurile, nu poate simți omul Dumnezeiescul Har, când nu își înfrânează limba și pântecele.

Ne aflăm în palate, cum vom sta? cum Îl vom întâmpina pe Împărat? cum ne vom închina Doamnei Preacinstite? Această așezare să avem în rugăciune.

Harul lui Dumnezeu ne va lua de mânuță și ne va spune: așa o să te porți, așa o să dormi.

Dumnezeu vrea de la noi dragoste întreagă, nu împărțită.

Să fim cu luare-aminte la discuțiile dintre noi. Atunci când îmi mărturisesc gândul celeilalte surori, chipurile! ca să mă odihnească, asta nu mă odihnește. Spui răul? Se dublează. Spui binele? Se pierde.

Stareța încearcă să nu se facă în mănăstire după placul diavolului. Credem că ne vom ajuta prin diferitele economii, dar ajungem într-o stare foarte urâtă.

Acela care primește răni, primește apoi și multă cinstire, dar dezertorul este împușcat. Uneori dezertăm de la ascultare, de la rugăciune, de la porunca dată de Ghéronda. În fiecare zi să facem un bilanț. Cum ne-am făcut rugăciunea? L-am iertat pe fratele nostru? Avem în noi cârteală, vorbire-împotrivă? Și voi veți afla odihnă și pe Ghéronda îl veți odihni, pentru că știe că vă nevoiți…

… De aceea există întâi-stătător în mănăstire, ca să dea binecuvântare pentru orice lucru, astfel sufletul pleacă bucuros, că l-a odihnit pe Ghéronda și se duce în Rai. Aceste amănunte, pe care nu le luăm în seamă, aduc Dumnezeiescul Har în sufletul nostru…

După pavecerniță să mâncăm degrabă și să mergem la chiliile noastre.

Faptul că nu ne înfrânăm la mâncare alungă Harul lui Dumnezeu…

Orice lucru care se întâmplă între voi explodează la mine. Atunci însă când sunteți atente și aveți purtare de grijă, îmi este și mie de folos. În fiecare seară să faceți un bilanț: Ce ai făcut? Fie te-a amărât cineva, fie tu ai amărât pe cineva, și să pui metanie. Se va scrie și aceasta, precum trece melcul și lasă o dâră pe pământ. Dacă îi scrieți adesea lui Ghéronda, aceasta vă va ajuta mult, căci atunci când el vede pas cu pas mersul vostru, va veni Harul lui Dumnezeu în sufletul vostru, iar mie îmi va rămâne vreme să mă rog.

Încercați să nu mâncați tot ce vi se cuvine, să nu mai dormiți cât dormiți, să nu mai beți apă într-o zi din dragoste de Hristos, ca să vedeți ce veți simți, Dumnezeu toate acestea le dăruiește…