O minune a Părintelui Paisie

Am tot amânat momentul dezvăluirii acestei minuni săvârșite de Bătrânul Paisie până când lucrarea ei a ajuns la desăvârșire, ceea ce iată că se și întâmplă. Mi s-a cerut să dau mărturie în scris despre această minune, pentru a contribui la materialul ce urmează a fi trimis Patriarhiei Ecumenice în vederea adoptării unei decizii cât mai grabnice legate de canonizarea Părintelui Paisie. O aștern, așadar, aici, spre slava lui Dumnezeu și folosul duhovnicesc al cititorilor.

18 Decembrie, 2013 – Naples, Florida (SUA)

Pe 2 aprilie 2013 dis de dimineață, am găsit în mesageria telefonului un mesaj din partea lui Patti, mama lui Jeremiah: „Jeremiah a avut un accident de mașină foarte grav. Suntem în drum spre spital.” La acel moment, Jeremiah era în vârstă de douăzeci și trei de ani. Poliția bătuse la ușa mamei lui Jeremiah aducându-i această cumplită veste.

Am pornit repede spre spital. După puțin timp, s-a strâns laolaltă toată familia lui Jeremiah – ni s-a comunicat imediat în ce stare se află Jeremiah. Nu era deloc bine. Mașina lui Jeremiah intrase în bordură, se răsturnase de trei ori, iar paramedicii îl găsiseră în afara mașinii, aproape inconștient. Avusese multiple fracturi de craniu și intrase în stare de inconștiență; stătea întins pe o brancardă în sala de urgență.

Le-am spus rudelor că au de trecut, într-adevăr, prin momente foarte grele, dar și că, mai ales în astfel de momente, suntem datori să ne rugăm, cerându-i lui Dumnezeu să îl tămăduiască pe Jeremiah. Ne-am rugat și l-am uns pe Jeremiah cu ulei. Era ceață în acea dimineață, astfel că nu am putut să îl transportăm cu elicopterul la centrul de traumatologie situat în vecinătatea localității Fort Myers. A trebuit, prin urmare, să îl ducem acolo cu mașina.

Următoarele trei zile au fost la limită. Nu știam dacă Jeremiah va supraviețui. Între timp, Dimitri, un prieten de-al său din Grecia, a aflat de accident și i-a vorbit surorii lui Jeremiah, Emily, de Părintele Paisie, și anume de felul în care Bătrânul a ajutat mai mulți tineri din Grecia ce sufereau de traumatisme cranio-cerebrale survenite în urma accidentelor rutiere.

Dimitri i-a spus lui Emily ce să facă: să ia o fotografie de-a Părintelui Paisie (pe care Dimitri a trimis-o, de altfel, prin e-mail) și să o pună în salonul de spital în care se află Jeremiah, cerând ajutorul Cuviosului. Am fixat fotografia la căpătâiul patului, în apropierea capului lui Jeremiah, mai exact în partea sa vătămată. Am început apoi să ne rugăm Părintelui Paisie pentru a mijloci la Dumnezeu pentru Jeremiah. După o săptămână, a sosit și uleiul trimis de Dimitri de la mănăstirea din Grecia în care Cuviosul își petrecuse ultimele sale zile (n.tr. Mănăstirea Sf. Ioan Teologul de la Suroti); l-am uns de îndată pe Jeremiah cu acest ulei. Iată cum, prin mijlocirea lui Dimitri, a venit Părintele Paisie la noi.

Mii de rugăciuni s-au făcut pentru Jeremiah, la acestea adăugându-se și ale noastre. Pot spune și ziua în care Cuviosul Paisie ni s-a alăturat în rugăciune, sau cel puțin ziua în care mi-am putut da seama că este împreună cu noi. Era ca și cum greutatea rugăciunii se ridicase întrucâtva, ceea ce mie îmi place să numesc “sosirea cavaleriei” – sintagmă americană ce semnifică faptul că se alătură călăreții care, privind de la înălțime, au o perspectivă mai clară asupra câmpului de luptă, fapt ce poate determina în mod favorabil deznodământul bătăliei. Aceasta s-a întâmplat a treia zi. Toți am putut simți prezența Bătrânului și puterea duhului său la rugăciune. Unele asisitente medicale chiar au mărturisit că simt o anumită putere în salonul lui Jeremiah.

Ne-am rugat și l-am uns zilnic cu ulei pe Jeremiah. Au fost momente deosebit de grele pentru familia sa, nădejdea nu a slăbit, deși uneori erau și clipe de îndoială și de istovire a sufletului. Timp de cinci săptămâni, Jeremiah s-a aflat în comă indusă, menită a-i da timp creierului să se refacă – așteptam toți cu mare nerăbdare ca el să își vină în fire pentru a putea evalua cât de puternic era afectat de accident sau în ce măsură era refăcut.

Jeremiah la prima sa Sfântă Liturghie după accident

În cele din urmă, a venit și timpul să încetăm a-i administra medicația. A fost nevoie de trei zile pentru ca organismul său să își poată reveni pe de-a întregul de pe urma sedativelor. În cea de-a treia zi, Jeremiah a redevenit cu totul conștient. Testarea gradului de funcționare a creierului după un traumatism grav constă în studierea reacțiilor pacientului la anumite comenzi. De îndată ce am intrat în salon, i-am spus lui Jeremiah să-mi facă semnul OK. Și-a ridicat degetul. I-am spus apoi să-și facă cruce. S-a însemnat cu semnul crucii. Am știut atunci, mai mult ca sigur, că suntem martorii unei minuni.

Recuperarea a evoluat în mod constant, astfel că după câteva luni, Jeremiah a fost în stare să părăsească spitalul, plecând apoi la Centrul Shepherd din Atlanta, Georgia (un spital specializat în traumatisme cerebrale). Acolo, doctorii au spus deschis că supraviețuirea lui și măsura în care s-a refăcut după un asemenea accident este o adevărată minune.

Pe 15 august 2013, porțiunea din craniu care îi fusese îndepărtată la câteva zile după accident (pentru a lăsa loc liber inflamației creierului) a fost pusă la loc. Chirurgul i-a spus lui Jeremiah că, din experiența sa, 95% din pacienții care suferă de acest tip de traumatism nu supraviețuiesc. Iar mie mi-a spus că celelalte cinci procente rămân de obicei afectați pentru tot restul vieții lor, fiind internați în instituții specializate.

Azi (18 decembrie 2013), Jeremiah a plecat la pescuit cu prietenii săi în Golful Mexic. E vindecat aproape cu totul. Ne dorim, firește, ca totul să decurgă bine și să îl vedem refăcut complet.

Pr. Johannes L. Jacobse

Nu putem mulțumi îndeajuns de mult lui Dumnezeu, cât și robului său, Părintele Paisie, pentru faptul de a-l fi vindecat pe Jeremiah. Suntem recunoscători, de asemenea, pentru felul în care Dumnezeu și-a făcut cunoscută purtarea Sa de grijă față de familia și prietenii lui Jeremiah – rămâne o experiență mai presus de puterea de înțelegere, dar care se face simțită în nenumărate feluri. Dumnezeu a intrat astfel în viața a sute de persoane și iată, deja multe lucruri s-au schimbat.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Părintele Johannes L. Jacobse

Sursa: stpeterorthodoxchurch.com