Cugetări duhovnicești 19

La 12 zile după cinstita trecere la Domnul a fericitei întru pomenire Starețe Macrina, 16 iunie 1995, domnul M. K., directorul Departamentului de Educație din Atena, a scris într-o scrisoare a sa între altele, și următoarele aspecte vrednice de toată atenția:

Fericita întru pomenire Stareță Macrina a fost o personalitate duhovnicească. Un chip cuvios. Înveșmântată în harismele Sfântului Duh. A fost o mamă duhovnicească care avea harisma de a te odihni… Stareța Macrina se distingea prin Harul Dumnezeiesc pe care îl dobândise…

Și-a petrecut anii tinereții în Volos. Sfântul Dumnezeu a încercat-o precum aurul în topitoare. A cunoscut foamea și setea. De foame, de multe ori s-a rugat lui Dumnezeu ca să preschimbe pietrele în pâinișoare. Mai târziu, se mâhnea când vedea bucăți de pâine aruncate pe drum… Inima ei era dăruită Domnului. L-a iubit pe Mirele Bisericii și a devenit vrednică mireasă a Lui.

Ținea legătura cu fericitul întru pomenire Ghéronda Iosíf Isihastul și avea ca Părinte Duhovnicesc pe Ghéronda Efrem al Sfintei Mănăstiri Filótheou din Sfântul Munte.

Foarte curând a aflat de Rugăciunea lui Iisus Hristos și sfințitul metanier era totdeauna în mâinile ei. Cu orice prilej le dăruia câte un metanier și mirenilor și îi învăța despre Rugăciune.

În sfânta obște a mănăstirii împărțise maicilor ascultările în așa fel, încât Rugăciunea se făcea neîncetat în mănăstire.

Canonul mănăstirii era Rugăciunea și Dumnezeiasca Liturghie zilnică…

Obișnuia Stareța Macrina să facă călătorii duhovnicești pentru folosul ei sufletesc și din motive duhovnicești…

Pururea-pomenita Stareță a trăit multe cercetări ale Harului, atât în minunata ei chilie, cât și în biserică…

Pe chipul ei am văzut că trăiește plenar învățătura creștinismului. Nu doar cuvinte, ci și fapte. Viața ei era rugăciune, învățarea celor Dumnezeiești și dragoste dovedită în fapt. Ea era bunul samarinean.