Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei

Sfânta Nina – icoană din Georgia, 1681, din manuscrisul Acatistului Buneivestiri a Maicii Domnului, Institutul Manuscriselor “K. Kekelidze”, Academia Ştiinţifică Georgiană, Tbilisi

Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei „cea asemeni cu Apostolii”, se pare că era înrudită cu Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință. Ea s-a născut la sfârșitul secolului al treilea în Capadocia și provenea dintr-o familie aristocrată. Tatăl ei, Zabulon, era un renumit comandant la curtea imperială din Roma. Mama ei, Suzana, era sora patriarhului Iuvenalie din Ierusalim. Atunci când Nina a împlinit doisprezece ani, părinții ei au decis să-și dedice restul vieții lor lui Dumnezeu, au vândut toată averea și au împărțit banii săracilor. Zabulon a plecat și a dispărut în deșertul Iordanului. Suzana a mers la Ierusalim și a fost rânduită diaconiță la Sfânta Biserică a Învierii Domnului, pentru a avea grijă de femeile sărace și bolnave, iar pe Nina a dat-o în grija evlavioasei starețe Niofora pentru a o crește.

Sfânta Nina, Mănăstirea Iviron, secolul XV

Sfânta Nina a învățat bine Sfânta Scriptură și textele liturgice iar la un moment dat, a aflat despre cămașa fără cusătură a Mântuitorului (vezi Ioan 19, 23-24) și a început să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să o învrednicească să se închine sfântului veșmânt. Preasfânta Născătoare i-a ascultat rugăciunile și, arătându-i-se în vis i-a pus în mână o cruce pentru a o apăra de vrășmașii văzuți și nevăzuți și i-a poruncit să meargă în Georgia să predice Evanghelia și să găsească sfânta cămașă. Când s-a trezit, Sfânta Nina a văzut că ținea în mână, cu adevărat, acea cruce.

Crucea Sfintei Nina

Această cruce se afla până astăzi Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Sion, în Tiflida Georgiei, fiind îmbrăcată în argint.

Cu ajutorul acestei Sfinte Cruci primite din mâinile Maicii Domnului nostru, Sfânta Nina a predicat Evanghelia și a aflat, de asemenea, cămașa cea fără cusătură. Săvârșind multe minuni, până la urmă a crezut și împăratul închinător la idoli al iviriților (georgienilor), primind botezul și dorind să întemeieze biserică lui Hristos.

După mulți ani roditori de slujire apostolică, și-a dat sufletul ei în pace, în mâinile lui Hristos, pe data de 14 Ianuarie, probabil în anul 338, la vârsta de 67 de ani, cerând să fie înmormântată în coliba sărăcăcioasă în care se găsea. Împăratul, episcopul și tot poporul, plângând moartea marii învățătoare a credinței, au vrut să mute moaștele sale la biserica din Mitsheta. În ciuda eforturilor lor, nu au putut să mute racla Sfintei din locul pe care l-a ales ea. Astfel, au îngropat-o în coliba smerită din satul Bodbe, acolo unde mai târziu s-a înființat o mănăstire de maici spre pomenirea ei.

Prea Bunul Dumnezeu a slăvit-o pe Sfânta Nina, păstrându-i trupul ei neputrezit. Prima „sămânță” a Ortodoxiei în Georgia a sădit-o Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, dar și Simon Cananeul, în vremea Apostolilor, însă biruința creștinismului s-a petrecut la mijlocul secolului al patrulea prin cea întocmai cu Apostolii, Sfânta Nina.

Prima biserică a Sfintei Nina s-a construit în Grecia la Edipsa, insula Evia, la Mănăstirea Sfântului Gheorghe.

Tropar, glasul al IV-lea:

O, slujitoare a Cuvântului lui Dumnezeu, care prin propovăduire te-ai arătat de-o seamă cu Apostolul cel Dintâi Chmat, Andrei, și te-ai asemănat și celorlalți apostoli, Luminătoarea a Iviriei și trâmbiță a Duhului Sfânt, Sfântă Nina, cea asemnea Apostolilor, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre