Mic Antiretikon – Viaţa imorală, cauză a ereziilor

Domnul spune: ,,Dacă cineva vrea să facă voia Lui Dumnezeu, atunci, să ţină Legea Lui Dumnezeu, să se ferească de păcat şi să ţină toate poruncile Lui Dumnezeu şi atunci – fiţi atenţi, vă rog, să vedeţi, ce criteriu minunat stabileşte Domnul, criteriul discernământului – atunci, imediat, va înţelege că Iisus Hristos este Adevărul. Şi, când va accepta că Hristos este Adevărul, Dumnezeu-Om, atunci nu mai este în pericol să se abată de la calea cea dreaptă şi să cadă în erezie. Cum este posibil acest lucru? Atunci când va păstra cu sfinţenie poruncile Lui Dumnezeu, adică atunci când se fereşte de păcat, când este un om curat. Iubiţii mei, omul neprihănit şi curat sufleteşte, nu are motive să schimbe dogmele. Doar cel care iubeşte păcatul face acest lucru. De ce l-ar interesa, de exemplu, pe omul care lucrează virtutea, care păzeşte poruncile Lui Dumnezeu, dacă există sau nu există iad? Nu vrea să ştie acest lucru, fiindcă, se gândeşte că nu este lucrător al întunericului, al gheenei, al iadului, şi, prin urmare, nu are motive să nege existenţa iadului. Cine poate nega existenţa iadului? Omul imoral, omul care slujeşte păcatului. Fiindcă, vedeţi, cum omul corupt de păcat susţine erezia, şi, vine şi spune: ,,Şi, cine a văzut toate acestea…şi cine ştie dacă e aşa?..Nu te-ai săturat..Haide! De ce? Dumnezeu trebuie să fie foarte bun cu toţi. Aşa de bun că nu are cum să existe iad”. Şi multe, multe altele…Aşa cum v-am spus, toate acestea sunt rezultatul vieţii imorale.