În căutarea măreției Creației

Discursul ținut de Î.P.S. Nikólaos, mitropolit de Mesogaía și Lavreotikí, în cadrul manifestației organizate de Observatorul Astronomic Național din Atena, cu ocazia restaurării complete a telescopului istoric Newall. Pentéli, 21 noiembrie 2013.

Trăim într-o lume minunată, în care taina vieții este purtată de entități microscopice, numite gene. Aceste entități, deși sunt greu de deslușit, întrucât nu se văd, condiționează întreaga viață și însușirile ei. Genele sunt prezente în fiecare ființă umană, îi definesc identitatea cu exactitate și în detaliu.

Înotăm într-un ocean de particule infinite, care au nume dintre cele mai variate și mai ciudate: quarks, gluoni, bosoni, leptoni, fotoni, neutroni, etc, și care nu se văd. Însă tocmai în aceste mici particule constă măreția universului, misterul lumii văzute. Fiecare particulă are importanța și misiunea sa, oricât de mică ar fi. Unele sunt responsabile pentru materie – este vorba despre bosoni. Nici măcar nu știm bine ce sunt și totuși, fără acestea, nu am putea pipăi lumea înconjurătoare. Altele ajută la răspândirea forțelor – gluonii, altele formează lumina – fotonii. Unele au denumiri ciudate, iar altele cât de cât mai sonore.

Este foarte important să știm sub ce formă există materia și cum sunt răspândite forțele. Materia poate fi pipăită, iar forțele conservă mișcarea și păstrează echilibrul. Astfel ajungem să înțelegem noțiuni precum materia și greutatea.

Dintr-un anumit motiv, fotonul are o măreție aparte. Este foarte nobil, nu are cantitate de materie, ci pur și simplu există. Și nu numai atât, ci poate da naștere materiei, întrucât conține în interiorul său energie. Scopul său principal este de a arăta și a descoperi. Datorită fotonilor, ne bucurăm de simțul vederii. Căci universul este atât de frumos și, din fericire, omul se poate bucura din plin de vederea lui. O mulțime de culori, o desfășurare impresionantă de simetrii și asimetrii suprinzătoare, contraste, reflexii, armonii, profunzimi și mistere de nepătruns, toate acestea alcătuiesc mediul înconjurător. Fără fotoni, nu am știut ce înseamnă frumusețe, estetică, armonie; nu am fi fost în stare să comparăm.

Fotonii confirmă existența lumii și, mai ales, îi vădesc frumusețea de negrăit. Însă, pentru a o vedea, trebuie mai întâi să o descoperim. În cadrul acestui proces ne ajută ochii. Dacă aceștia își pierd claritatea și sensibilitatea, atunci apelăm la lentilele ajutătoare. Pentru a observa obiectele mici care nu se văd bine cu ochiul liber, ne ajutăm de microscoape. De asemenea, pentru a vedea obiectele din depărtare, am inventat telescoapele. Și astfel vedem și lucrurile care nu se văd. Este deosebit de frumoasă lumea în care trăim. Și câtă înțelepciune emană… Frumusețea se ascunde în spatele lucrurilor văzute, iar înțelepciunea în interiorul lor. De frumusețea lucrurilor de bucură ochii, iar înțelepciunea lor fascinează mintea. Fără stimulul frumuseții văzute, mintea ar fi incapabilă să călătorească dincolo de misterele înțelepciunii. Tocmai de aceea sunt atât de prețioși fotonii.

Folosindu-ne de telescoape, putem să fotografiem sau să cercetăm. Deci nu numai să vedem. Nu este același lucru. Cercetarea provoacă entuziasmul constatării, pe când gândirea sporește misterul descoperirii. Însă vederea este cea care dă naștere emoției nemijlocite. Este minunat să ne bucurăm de simțuri și, mai ales, de simțul văzului.

Zice, la un moment dat, poetul Odysséas Elýtis: «Doamne, cât albastru cheltuiești ca să nu te putem vedea!», iar noi completăm: „Doamne, câți fotoni ai creat ca să pornim în căutarea Ta…!”

«Și a zis Dumnezeu: Să fie lumină!». Așadar mai întâi a fost creată lumina. Până la urmă, particula lui Dumnezeu nu este bosonul Higgs, ci fotonul. Iar poarta către lume este telescopul. Îți lipești ochiul de el și plutești spre infinit, acolo unde frumosul se întâlnește cu adevărul. Ochiul vede, inima bate, mintea galopează și intră într-un dialog inedit cu fotonii.

Cât de minunat lucru este vederea, imaginea vie. Mai ales în țara noastră. Marea nesfârșită, minunate insule și cerul mereu senin se perindă pe ecranul privirii noastre. Golfuri, plaje, dealuri… un spectacol optic desăvârșit. Frumusețea naturală te face să călătorești. Te face fie să vrei să rămâi pentru totdeauna pe acest pământ, fie să vrei să pleci. Pe de o parte, vrei să trăiești în veșnicie. Iar, dacă acest lucru nu e posibil pe pământ, atunci ai vrea să mergi în altă parte. Frumusețea aceasta îți întărește dorința de veșnicie. Îți lipești ochiul de telescop și… călătorești. Decolezi spre infinit. Te pierzi în spațiu. Te eliberezi de timp. Ce minunat e să observi universul!

Însă, în scurt timp, îți dai seama că infinitul spre care ai pornit este limitat, iar timpul deosebit de scurt. Și totuși ai vrea să-ți continui călătoria. Ai vrea să treci de la frumusețea celor văzute la experiența celor nevăzute. Iar toate acestea le datorezi fotonilor. Fotonii sunt cei care îți prezintă frumusețea creatului și îți stârnesc interesul pentru a porni în căutarea adevărului necreatului. Ți-L prezintă pe Cel nevăzut, ți-l descoperă pe Dumnezeu.

În încheiere, aș vrea să-mi exprim sentimentele de profundă bucurie pentru această minunată seară. Țin să mulțumesc din suflet domnului Tsígkanos, care mi-a oferit ocazia să-mi deschid inima în fața dumneavoastră, chiar și pentru câteva clipe. Este un lucru deosebit de frumos ca viața ta să «găzduiască» concomitent cunoștințele de Astrofizică și experiența preoției. Și este minunat să petreci o seară frumoasă în Pentéli, sub cerul liber, vânând fotoni. Este poate mai frumos decât să cauți ani întregi un boson undeva prin Geneva…

Vă mulțumesc frumos.