Preotul și Proscomidia

Următoarea întâmplare mi-a fost povestită de fericitul Gheronda Gavriil, care, pentru mulți ani, a fost egumenul Sfintei Mănăstiri Dionysíou din Sfântul Munte.

La o mănăstire trăia odată un preot foarte evlavios. Deși nu era prea învățat, era deosebit de puternic în credință și virtute, îndeletnicindu-se neîncetat cu mari și grele nevoințe duhovnicești. Se ruga la Proscomidiar ore în șir stând în picioare, deși, la un moment dat, i se deschiseseră venele picioarelor și deseori sângerau. De multe ori se putea vedea sângele scurs pe podea din cauza faptului că stătea prea mult în picioare și pomenea nume la Proscomidiar. De altfel, acest om al jertfei a și adormit întru Domnul imediat după ce a săvârșit o Sfântă Liturghie.

Întrucât nu știa prea multă carte, nu așeza în ordinea cuvenită părticelele pe Sfântul Disc. Mai exact, când așeza părticica Preasfintei Fecioare, zicând: «Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta…», credea că trebuie pusă de-a dreapta agnețului (cum te uiți la Sfântul Disc). Odată a vizitat Sfânta Mănăstire un arhiereu, care urma să hirotonească un diacon. Intră, deci, arhiereul în Sfântul Altar, se îmbracă în veșmintele arhierești, iar apoi merge la Proscomidiar ca să termine Sfânta Proscomidie și să pomenească numele celor vii și a celor morți. Observând că preotul pusese invers părticelele pe Sfântul Disc, îi zice:

– N-ai așezat corect părticelele, părinte. Vino aici să-ți arăt. Uite, părticica Maicii Domnului trebuie așezată în partea asta, iar părticelele cetelor cerești în partea cealaltă. Cum de nu știai acest lucru? Nu ți-a spus nimeni până acum sau nu te-a văzut nimeni cum le așezai până acuma?

– Înalt Preasfinția voastră, slujesc în fiecare zi Sfânta Liturghie și am diacon un înger, care vede cum așez părticelele, dar nu mi-a zis nimic. Iertați-mă că am făcut greșeala asta, nu știu prea multă carte. De acum înainte voi avea grijă să le așez cum trebuie.

– Cine ai spus că te slujește? – întrebă episcopul mirat. Nu te ajută un ieromonah ceva?

– Nu, răspunse preotul, ci îngerul Domnului.

Atunci pe loc a amuțit episcopul. Ce să mai spună? Și-a dat seama că stă de vorbă cu un preot sfânt.

La amiază, după Trapeză, episcopul, luându-și rămas bun de la egumen și de la ceilalți monahi, a plecat de la mănăstire. În ziua următoare, preotul a început să săvârșească Sfânta Proscomidie, după cum îi era obiceiul. Imediat a apărut îngerul Domnului pentru a-i sluji. Observând că, de data aceasta, preotul așezase corect părticelele pe Sfântul Disc, i-a zis:

– Bine, părinte! Acum ai așezat corect părticelele.

– Deci tu știai de atâția ani că le pun greșit și totuși nu mi-ai zis nimic. De ce nu mi-ai atras atenția ca să mă corectez?

– Vedeam că le așezi greșit, dar nu am dreptul să-ți fac observație. Nu sunt vrednic să-l corectez pe preot. Eu am poruncă de la Dumnezeu să-i slujesc preotului, nu să-l corectez.