Arhimandritul Agathanghelos de la Mănăstirea Xenofont (1908-1991)

Gheronda Agathánghelos, după numele său de mirean Atanasie Mihailídis, fiul lui Mihail și al Victoriei, s-a născut în satul Moutaláski din Capadocia în anul 1908, sat din care provenea și Cuviosul Sava cel Sfințit. Anii copilăriei, așa cum el însuși povestea, i-a petrecut în mare sărăcie, cu multe osteneli și mari suferințe. Credința puternică în Dumnezeu, evlavia sa sinceră, precum și evlavia sa firească capadociană, l-au ajutat să depășească toate greutățile. În anul 1922, Atanasie împreună cu mama și două surori de-ale sale s-a refugiat în Corint și, apoi, în Tesalonic, unde a lucrat într-un atelier de cizmărie.

Dorința arzătoare după Dumnezeu l-a adus în Sfântul Munte, în muntele lui Dumnezeu și al sfinților. În anul 1930, a fost tuns monah în mănăstirea Xenofont, urmând studiile Academiei Athoniada. În anul 1940, cu prilejul hramului Mănăstirii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, Agathánghelos a fost hirotonit diacon de Episcopul de Militoupoleos, Ierothéos (†1956), rămânând în mănăstirea sa de metanie vreme de zece ani.

În anul 1947, după terminarea studiilor Facultății de Teologie din Atena, a fost hirotonit preot de Mitropolitul Hrisostom al Messiniei (†1961) și a slujit ca protosinghel la Mitropolia din Messinia. În cei douăzeci de ani petrecuți în capitala messiniană s-a remarcat ca preot iubitor de slujbele bisericești, bun duhovnic, care odihnea mulțimea credincioșilor, om milostiv, fără de arginți și îngăduitor. Într-un ziar local se scria despre Părintele Agathánghelos: „Cine a bătut la ușa chiliei lui și nu i-a deschis? Cine i-a cerut ajutorul și a fost refuzat? Cine i s-a înfățișat suferind sau nevoiaș și nu s-a grăbit să-i vină în ajutor? Cine, în sfârșit, a venit la el pentru orice problemă –duhovnicească, familială, financiară, etc. – și nu a găsit mângâiere, sprijin și dragoste părintească?”

După o vreme, a fost ales egumen al Mănăstirii Adormirii Maicii Domnului din Pentelis și întâistătător al Bisericilor mari parohiale din Atena. După pensionarea sa, s-a retras în Mănăstirea Kalamíou ca duhovnic al obștei iubitoare de Dumnezeu și ca nou ctitor al acesteia. Mitropolitul Meletie de Nikopole, care l-a cunoscut bine pe Gheronda Agathanghelos, îl descria într-o lucrare a sa: „Părintele Agathánghelos se distingea prin simplitatea lui copilărească, prin smerenie, modestie și, mai presus de toate, prin dragostea adevărată și sinceră față de aproapele său îndurerat. A fost un adevărat păstor și un părinte iubitor.”

L-am cunoscut și noi în Atena, prin intermediul Părintelui Epifanie Theodoropoulos. Pe chipul său luminos se distingea discreția și bunătatea. Vrednicul de pomenire gheronda Agathánghelos a avut o contribuție remarcabilă în Biserica lui Hristos, pe care a împodobit-o cu caracterul său incomparabil și exemplul său pilduitor. Fiii săi duhovnicești își aduc aminte de buna cuviință, smerenia, simplitatea, discreția și duhovnicia lui, de ifosul său ortodox și de caracterul său liturgic. S-a odihnit întru Domnul pe 13 martie 1991, în mănăstirea Kalamiou, unde a fost și îngropat.

Gheronda Agathánghelos scria în jurnalul său: Mulțumesc lui Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că de mic copil m-a făcut să iubesc până la nebunie altarul Său, să-mi doresc să-I slujesc numai Lui și să-mi doresc să găsesc fericirea și bucuria numai lângă El… Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a îndreptat pașii spre monahi aghioriți, de la care m-am folosit mult…” Iar testamentul său și-l încheia astfel: „Mulțumesc din inimă tuturor celor care m-au sprijinit pe tot parcursul vieții mele; în special, acelora care mi-au slujit la bătrânețe, cu totul dezinteresați. Cer iertare tuturor celor care fără voie i-am supărat. Și rog pe toți cunoscuții mei să mă pomenească în rugăciunile lor și, desigur, pe clerici să mă pomenească în Sfântul Altar.” Părintele Ioil Iannakópoulos spunea despre acesta: „Părintele Agathánghelos este ceea ce semnifică numele său” [bunătate îngerească, n. tr.].

Bibliografie:

Arhim. Simeon Koutsa, Preotul paroh, Agathánghelos cel simplu, 6/1991, pp. 114-116.

Mitropolitul de Nikopole, Meletie, Părintele Agathánghelos, Preveza, 1993.

Arhim. Tit Hortátou, Arhim. Agathánghelos Mihailídis, Adevărul bisericesc, 377/1994, p. 2.