Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului

Sfântul Chiril al Ierusalimului – icoană rusească contemporană

Sfântul Chiril s-a născut în Ierusalim, în jurul anului 314 d. Hr. și se trăgea după neam din Palestina. A fost hirotonit preot de către Episcopul Ierusalimului, Maxim al III-lea (333-348 d. Hr.), căruia i-a și urmat la tronul episcopal la începutul anului 348 d. Hr., fie pentru că Maxim fusese înlăturat de ereticii arieni, fie pentru că adormise întru Domnul.

La început, Sfântul Chiril nu a fost preocupat de „subtilitățile” doctrinare și evita fără șovăire termenul „de o ființă”. De aceea, Acaciu, Episcopul arian al Cezareii a aprobat alegerea lui și l-a hirotonit episcop. Dar s-a întâmplat ca și în cazul de mai târziu al Sfântului Meletie, Patriarhul Antiohiei (prăznuirea sa se face pe 12 februarie). Sfântul Chiril nu a rămas în afara climatului epocii sale în ceea ce privește luptele doctrinare și, astfel, în primele luni de păstorire, prin faimosul său Catehism, s-a dovedit a fi un apărător înverșunat al hotărârilor și ai termenilor teologici stabiliți de Sinodul I Ecumenic.

Prin lupta sa împotriva arianismului, Sfântul Chiril s-a bucurat și de aprecirea membrilor Sinodului de la Constantinopol din anul 382 d. Hr.: „Noi recunoaștem ca episcop al Bisericii-Mame a tuturor Bisericilor, al Bisericii din Ierusalim, pe prea venerabilul și prea-evlaviosul Chiril, cel iubit de Dumnezeu și care a fost ales odinioară ăn chip canonic de către cei din provincie și care în diferite împrejurări a luptat contra arienilor”.

Poziția dogmatică a Sfântului Chiril a fost prima cauză de rupere a legăturii cu Episcopul Acaciu al Cezareii, care a căutat apoi diverse pretexte pentru a-l distruge pe Sfântul Chiril. A doua cauză a fost disputa legată de jurisdicția celor două scaune episcopale. Așa cum se știe, în urma distrugerii cetății Ierusalim, comunitatea creștină a fost răspândită în toate părțile, iar după refacerea acesteia, creștinii erau puțini la număr, de aceea Cezareea a devenit capitala Palestinei. După o vreme, când numărul creștinilor din Ierusalim s-a mărit, Episcopia din Ierusalim a cerut restabilirea vechii ei poziții. În anul 325 d. Hr., Sinodul I Ecumenic a stabilit prin cele 7 Canoane să fie cinstit, potrivit obiceiului străvechi, mai ales Episcopul Ailiei, adică al Ierusalimului, iar Mitropolia Cezareii să păstreze demnitatea ei proprie. Formularea ambiguă a canonului a provocat un conflict între Sfântul Chiril și Episcopul Acaciu.

Sfinţii Ierarhi Chiril al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Sofronie al Ierusalimului, sec XVI, Muzeul Bizantin din Atena

Acesta din urmă s-a aflat pe o poziție avantajoasă datorită sprijinului de care se bucura din partea împăratul arian Conastanțiu (337-361) și, găsind el un pretext împotriva Sfântului Chiril, anume că în vremea foametei a vândut relicvele sfinte și ofrandele Bisericii pentru a oferi hrană oamenilor săraci, l-a depus din treaptă pe Sfântul Chiril prin Sinodul care a avut loc în Ierusalim, în anul 357 d. Hr. și l-a îndepărtat din cetate.

Sfântul Chiril a fost exilat în Tars din Cilicia, unde a fost primit de Episcopul Silvan, care a respins pretenția Episcopului Acaciu de a întrerupe comunicarea sa cu Sfântul. Cu toate acestea, Sfântul Chiril a cerut membrilor Sinodului să-i fie cercetat cazul. Într-adevăr, Sinodul care s-a întrunit în Ierusalim, în anul 359 d. Hr., a hotărât că este nevinovat, dar Acaciu, după ce s-a refugiat în Constantinopol, a zădărnicit hotărârile Sinodului din Ierusalim prin alt Sinod, care a avut loc în Constantinopol, în anul 360 d. Hr., susținând depunerea din treaptă și exilarea Sfântului Chiril.

Sfântul Chiril a revenit pe scaunul său episcopal, ca și ceilalți episcopi exilați, în anul 361 d. Hr., în vremea împăratului Iulian Apostatul care, dorind să-i atragă de partea sa pe toți dușmanii împăratului Constanțiu, i-a adus înapoi pe toți arhiereii exilați de înaintașul său. Sfântul a simțit nevoia să se dedice păstoririi turmei sale de credincioși, dar după moartea lui Iulian Apostatul, pe 26 iulie 363 d. Hr., a fost exilat din nou de împăratul Valens (364-378 d. Hr.) vreme de unsprezece ani, întorcându-se în Ierusalim după moartea împăratului, în anul 378 d. Hr.

Sfântul Chiril a adormit în pace în anul 387 d. Hr.

Opera sa principală a fost Catehezele (în total 23), care au fost rostite în perioada Postului Mare și a Săptămânii Mari din anul 348 d. Hr. în Biserica Învierii. Scopul Catehezelor a fost pe de o parte introducerea catehumenilor în învățăturile de bază ale credinței și a vieții morale ale creștinilor, iar pe de altă parte tâlcuirea Sfintelor Taine ale Bisericii pe înțelesul duhovnicesc al celor ce primise botezul. Valoarea Catehezelor Sfântului Chiril este enormă. Nici o altă lucrare de până atunci nu prezentase cu atâta osârdie aproape toate slujbele religioase ale Bisericii Ortodoxe, precum și metoda lor sacramentală și sfințitoare, pusă în practică până astăzi în Biserică cu o asemănare uimitoare, așa încât suntem îndreptățiți să socotim Catehezele Sfântului Chiril o reconstituire tipărită și o păstrare în practică Tradiției Apostolice.

Sfântul Chiril al Ierusalim, Minologhion Bizantin, sec. XIV

Tropar, glasul 8

Ai fost văzut în Sion înveșmântat în straie cuvioase, precum un strălucit stâlp al credinței apostolești, te-ai făcut moștenitor al harului lor, ai adus lumii la cunoștință învățăturile lor cucernice și ai răspândit înțelepciunea lor. O, Sfinte Chiril, Părinte și Ierarhe, roagă-te pentru noi.

Tropar, glasul 4

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățator înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sarăcia cele bogate. Părinte ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Sedealnă, glasul 8, Pe înțelepciunea și Cuvântul…

Cu înțelepciunea Cuvântului îmbogățindu-te, ai dat afară râurile învățăturilor vieții și ai adăpat tot cugetul celor binecredincioși; și, cu toaig dumnezeiesc păstoridu-ți turma, ai hrănit-o în dumnezeiasca livadă a cunoștinței. Pentru aceasta, te lăudăm ca pe un păstor și mare învățător și apărător al credinței, ierarhe Chirile, strigând: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.