Noul Mucenic Luca din Mitilini

Sfântul Luca era de loc din Adrianoupolis. La vârsta de șase ani a rămas orfan de tată. Din pricina sărăciei, mama sa l-a încredințat unui cunoscut ce se ocupa cu comerțul pentru a deprinde meseria și a ajunge să se întrețină singur. Acest comerciant l-a luat pe micul Luca cu el peste tot, la început în Rusia, apoi în Constantinopol, unde avea un magazin.

Într-o zi, Luca era afară și, din întâmplare, s-a certat cu un copil turc, pe care l-a luat la bătaie. Turcii care erau de față, văzând bătaia, s-au năpustit asupra lui Luca, l-au prins și erau gata, gata, plini de furie, să-l rupă cu bătaia. Luca, în vârstă de 13 ani, s-a speriat foarte tare și le-a strigat: „lăsați-mă, și o să mă fac musulman”. Turcii s-au liniștit, iar unul mai de vază l-a luat și, cu mare bucurie, l-a dus acasă, unde i-a poruncit să se lepede de Hristos. După ce s-a liniștit, copilul a realizat ce greșeală a făcut și i-a părut rău.

Aga îi promitea favoruri și îi arăta diferite lucruri de preț: Sfântul Luca, copil fiind încă, nu s-a lăsat înșelat. Dar pentru că nu putea să plece din acea casă, i-a trimis mesaj stăpânului său cel dintâi, să îl scape înainte de a-l tăia turcii împrejur. Stăpânul lui s-a dus la ambasada Rusiei și a cerut ajutor. Aceia au trimis imediat un om care să-l ceară pe copil. Aga i-a răspuns că nu poate să îl dea, pentru că singur și de bunăvoie a venit și nu l-a silit nimeni să devină musulman. Astfel, trimisul de la ambasada rusă s-a întors fără nici un rezultat. Aga, temându-se ca nu cumva să-l mai caute și alții pe copil, l-a legat și l-a tăiat împrejur cu sila.

După câteva zile, Luca a reușit să fugă din acea casă și s-a dus în Galata. Acolo creștinii i-au dat îmbrăcăminte de creștin și l-au pus într-o corabie care mergea în Smyrna, iar apoi în insula Thira. Acolo s-a întâmplat să se îmbolnăvească la ochi, lucru care l-a determinat să meargă la un duhovnic și să se mărturisească. La început, Duhovnicul l-a îmbărbătat, sfătuindu-l să părăsească locurile unde sunt turci și să meargă în Sfântul Munte Athos, pentru a se îngriji de mântuirea lui. Luca l-a ascultat și a plecat în Sfântul Munte, prima dată ajungând la Marea Lavră, unde a fost primit să slujească la arhondaric pentru o vreme.

Apoi s-a mutat la Sfânta Mănăstire Iviron, de unde egumenul l-a trimis la Schitul Prodromu, unde a fost reprimit în biserică, după rânduială. S-a mutat apoi la Sfânta Mănăstire Stavronikita, unde a primit binecuvântarea de a purta rasă. Vrăjmașul mântuirii oamenilor nu l-a lăsat să rămână la vreuna din mănăstirile din Sfântul Munte, și a ieșit în lume. Dar nici în lume nu-și găsea liniștea nicăieri, așa că a revenit în Athos. În cele din urmă, cu multă dragoste a fost primit la Schitul Aghia Ana de către Gheronda Visarion, căruia i-a spus toate cele despre căderea lui, dar și despre lupta și dorința lui de a mărturisi. La început Bătrânul Visarion a încercat să îl descurajeze, arătându-i chinurile și moartea, și l-a îndemnat spre mântuirea prin calea vieții monahale. Dar pentru că Luca a insistat, l-a trimis la un duhovnic din Schit, la Părintele Anania, care l-a lăudat pentru curajul și dorirea lui de a mărturisi, dar i-a vădit greutățile pe care avea să le îndure. Și pentru că Luca era hotărât, duhovnicul l-a pus să se pregătească duhovnicește și să fie cercat pentru o vreme cu luptă duhovnicească fierbinte, cu rugăciunile Bătrânului Visarion.

Cu post, pâine și apă o dată pe zi, metanii, rugăciune neîncetată și alte încercări, Luca a fost tuns apoi întru monahism, iar cu binecuvântarea duhovnicului, a plecat împreună cu Gheronda Visarion, mai întâi la Mitilini, în satul Pamfilia, unde a primit o bucată din cămașa însângerată a Noului Mucenic Teodor din Mitilini, iar apoi în capitala insulei Mitilini. Aici s-a înfățișat înaintea judecătorului, căruia i-a spus: „Pe când eram copil de 13 ani, am fost păcălit de voi și am trecut la religia voastră, neputând distinge adevărul de minciună. Am rămas în credința voastră puțin timp, pricepând că este greșită și că cel pe care îl numiți profet este un escroc care spune povești și vă înșeală. Și văzând că religia voastră este întuneric, mă lepăd în fața voastră și mărturisesc credința mea creștină, care este lumina adevărată. Cred și mă închin Domnului meu Iisus Hristos, Dumnezeul cel adevărat”.

Judecătorul l-a întrebat diferite lucruri și i-a spus cu calm: „Îmi pare rău, copilul meu, dacă nu asculți ce-ți spun, vei suferi o mulțime de chinuri de care nici nu ai auzit vreodată”. Sfântul i-a răspuns cu mult curaj: „M-am gândit la toate aceste suferințe, iar tot ce vreți să-mi faceți, faceți cât mai degrabă, nu amânați. Creștin sunt, nu mă lepăd de credința mea, mă închin la Hristos, pe Hristos îl doresc și creștin vreau să mor”. Turcii de față au încercat să-i promită tot felul de bunătăți, dar pe de altă parte să-l și sperie.

Trimis fiind încoace și-ncolo de judecător, doar, doar se va răzgândi, s-a întâlnit întâmplător cu Mitropolitul cetății, iar Sfântul i-a cerut să facă rugăciune pentru el. Mitropolitul a trimis scrisori în toate satele să se facă rugăciune.

În cele din urmă, nevoind să se întoarcă la islam, Sfântul Luca a ajuns la închisoare, cu picioarele în butuci. Mitropolitul i-a trimis Sfânta Împărtășanie printr-un om de încredere. În ziua de duminică, 23 martie, a fost scos din închisoare și i s-a făcut ultima ispitire pentru a trece la islam. Refuzând, Sfântul Luca a fost spânzurat în piața romeilor [grecilor] din Mitilini. Avea nouăsprezece ani.

Sfintele sale moaște au rămas agățate în funie vreme de trei zile, iar Mucenicul părea că doarme, împrăștiind o mireasmă plăcută, pe care o simțea toată lumea care trecea pe acolo. După trei zile, turcii i-au coborât sfintele moaște, le-au pus într-o barcă și după ce le-au legat de-o piatră, le-au aruncat în mare. A urmat o furtună din senin, care a făcut ca barca să se lovească de stânci, abia scăpând turcii cu viață.

Noaptea, Sfântul Luca i-a apărut în somn Părintele Visarion și i-a spus: „Nu fi trist, părinte, am ieșit afară din mare”. Într-adevăr, marea l-a scos la țărm, iar creștinii l-au îngropat în secret. Mormântul său s-a făcut izvor de minuni și vindecări.

Pentru mijlocirea Sfântului Nou Mucenic Luca, Doamne, Iisuse Hristoase, mântuiește-ne!