Cei 30 de arginți ai lui Iuda

Trei zeci de arginți a fost prețul pentru care Iuda Iscarioteanul L-a trădat pe Iisus, după cum scrie Evanghelistul Matei: „Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei 26 14-16). Într-adevăr, după Cina cea de taină, Iuda s-a dus la arhierei, unde au căzut de acord asupra modului în care să-L predea lor pe Fiul Omului, în schimbul a 30 de monede de argint. Ulterior, după ce a văzut că arhiereii L-au predat pe Hristos lui Ponțiu Pilat, cuprins de remușcări, Iuda le-a înapoiat banii și s-a dus și s-a spânzurat: „Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând: am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea. Iar el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.” (Matei 27, 3-5).

Cuvântul folosit în Evanghelia după Matei pentru a desemna cele 30 de monede este αργύρια, însemnând monede metalice din argint. Există mai multe opinii exprimate de cercetători cu privire la tipul și proveniența acestor 30 de monede. Donald Wiseman  în lucrarea Illustrations from Biblical Archaeology, London: Tyndale Press, 1958, propune mai multe posibile identificări: fie erau tetradrahme emise de cetatea Tyrului, cunoscute și sub numele de șekeli de Tyr, fie statiri emiși de cetatea Antiohiei, monede ce aveau pe una din fețe chipul Împăratului August, dar ar fi putut fi și tetradrahme emise de Ptolemei.

Tetradrahme din cetatea Tyrului (șekeli de Tyr), emise în anul 33/34 după Hristos

Astăzi, opinia generală cu privire la cele 30 de monede este aceea că erau șekeli de Tyr. Acest tip de tetradrahme au fost fabricate la Tyr (în Libanul de astăzi) din anul 125 dinainte de Hristos și până în anul 65 sau 66 după Hristos, pe durata stăpânirii romane asupra acestei însemnate cetăți. Aceste monede erau folosite și pentru plata impozitelor datorate Templului din Ierusalim (vezi Matei 17, 24). Pe una dintre fețe avea întipărită figura împodobită cu frunze de lauri a zeului tyrian Melkart, cunoscut și sub numele de Baal, identificat de elini cu Hercule, în vreme ce de evrei era numit, în batjocură, Beelzebul. Efectuarea plăților la Templu cu o monedă purtând efigia lui Baal se crede că a fost impusă de romani pentru a nu lăsa impresia că Ierusalimul și Iudeea ar fi o provincie autonomă. Alții susțin că moneda era preferată chiar de Templu datorită faptului că puritatea argintului folosit la baterea ei era ridicată (94%), în vreme ce la moneda romană echivalentă, puritatea nu depășea 80%.

Valoarea celor 30 de șekeli de Tyr era echivalentă cu 120 de zile de muncă ale unui meșteșugar sau cu valoarea la cumpărare a unui sclav ori a unui mic teren agricol, toate acestea la periferia Imperiului, pentru că la Roma sau în alte cetăți prețurile erau mai mari.

***

Tetradrahme din Rhodos (rodioni), emise în anii 229 – 205 înainte de Hristos

În Evul Mediu, în biserici și mănăstiri catolice din Apus se găseau expuse anumite monede considerate ca făcând parte din cei 30 de arginți cu care fusese prețuit Mântuitorul. Aceste monede, însă, proveneau din insula Rhodos, fiind dinari de Rhodos cunoscuți și sub numele de rodioni, datorită inscripției ΡΟΔΙΩΝ aflată pe una din fețe. Această inscripție fusese interpretată drept [Η]ΡΟΔΙΟΝ (Irodion), fiind considerat numele Tetrarhului Irod, menționat și în Noul Testament. Pentru a întări confuzia și interpretarea eronată cum că ar face parte dintre arginții primiți de Iuda, acești rodioni (mai exact tetradrahme antice grecești emise în insula Rhodos în veacul al III-lea înainte de Hristos) prezentau pe cealaltă față efigia lui Zeus: un cap din care țâșnesc raze de lumină, efigie interpretată drept capul Mântuitorului încununat cu coroana de spini. Aceste monede antice, considerate în Apus drept autentici arginți ai lui Iuda, erau ținute la mare evlavie, ca aducând ajutor mai ales femeilor însărcinate, ale căror sarcini decurgeau cu probleme. 25 de astfel de tetradahme de Rhodos au fost găsite în Apus (îndeosebi în Franța, în Italia și Spania, dar și în Țările de Jos). Desigur, ele nu se găseau în circulație în Iudeea în epoca Mântuitorului.

Cel mai probabil, această falsă evlavie s-a propagat prin intermediul pelerinilor apuseni la Locurile Sfinte, pelerini care tranzitau Rhodosul ocupat de Cavalerii Ioaniți.

Sursa: www.leipsanothiki.blogspot.ro