Mesajul de Paşti, 2014, al Mitropolitului Nikolaos al Mesoghiei şi Lavreoticii

Mesaj de Paşti, 2014

Iubiţii mei fraţi,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iar prin El «iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s-a elibera, moartea s-a omorât şi noi am înviat».

Aceasta prăznuim noi astăzi, iubiţii mei fraţi, lumina, biruinţa, viaţa, triumful lui Dumnezeu, adică împrăştierea întunericului, desfiinţarea păcatului, moartea morţii, sfărmarea stăpânirii diavolului. De aceea, «toate s-au umplut de bucurie» şi prăznuim neîncetat cântând troparul Învierii, «Hristos a înviat din morţi…», şi întâmpinându-ne cu salutul Învierii, «Hristos a înviat, Adevărat a înviat!».

Dar asta nu înseamnă că diavolul nu mai există, nici că păcatul a dispărut cu totul, nici că moartea nu ne mai ameninţă, ci că acestea nu mai sunt de neînvins. Hristos este biruitorul cel veşnic, Cel Care a biruit şi pentru noi. Din nefericire, însă, lumea încă «zace în păcat» şi luptă alături de împotrivitorii lui Dumnezeu, de puterile antihristice, continuând să-I ocărască numele Lui şi să-şi arate lipsa de cuviinţă faţă de preasfânta Sa persoană. De aceea, pentru toţi cei care trăiesc astfel, moartea nu este o suferinţă de neevitat, ci o alegere conştientă.

Toate acestea le trăim şi le vedem cu deosebire în zilele noastre. Apostazia se răspândeşte fără răgaz, răutatea se extinde, denaturarea creşte. Nevoia de Dumnezeu scade, credinţa în Dumnezeu a ajuns de ocară, Învierea este pusă la îndoială. Dumnezeu Însuşi este dispreţuit. Peste tot războaie, tulburări, calamităţi, mesaje împotriva lui Hristos. O lume răscolită, dezorientată, „spaimă întru neamuri şi nedumerire” (Luca 21, 25). Şi toate acestea, iată, după biruinţa Învierii. Cât de ciudat… Cum sunt cu putinţă să se petreacă toate acestea acum, când stăpânirea păcatului, a morţii, a diavolului este sfărâmată?

Dar după sălbăticia arătată de lumea aceasta în ziua Vinerii celei Mari, se aude glasul îngerului: „sculatu-S-a Domnul” (Luca 24, 34). După strigătele pline de ură ale gloatei, răsună acum mărturia ucenicilor: „înviat-a Domnul cu adevărat”, iar în întunericul necredinţei istorice răzbate lumina neînserată a Învierii, în delirul deznădejdii globale răsare nădejdea veşnică a Domnului Celui Înviat. Da, astăzi şi întotdeauna, chiar şi întru apostazie, în toată lumea se aude răsunetul constant: „Cu adevărat a înviat Domnul!”.

Dincolo de praznicul minunat al Paştilor, iubiţii mei fraţi, dincolo de epitaf şi de flori, dincolo de imnuri şi de cântări, dincolo de ouăle roşii şi de mieii fripţi, dincolo de multele rugăciuni şi de candelele aprinse, se ascunde taina nădejdilor noastre şi comoara adevărului acestei lumi. Dacă ne-am pierdut credinţa, suntem pierduţi. Dacă ţinem aprinsă candela ei, ne-am mântuit. Iată răspunsul de care criza noastră personală se ascunde: „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă” (Ioan 5, 24).

„Hristos a înviat!” trebuie mărturisit cu buzele şi să se audă cu inima. Învierea Domnului este un mare adevăr, iar cel care îl primeşte în inima lui, pe Dumnezeu îl primeşte şi devine cu totul lumină, este inundat de viaţa cea adevărată, nu se teme de moarte, căci este plin de nădejde.

Vă urez ca binecuvântarea lui Hristos cel Înviat să vă inunde viaţa, bucuria şi pacea Lui să se reîntoarcă în lumea noastră, iar lumina Lui să ne arate ieşirea din crizele noastre şi să ne conducă în demersurile noastre.

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Cu urări de Paşti şi multă dragoste în Hristos Cel Înviat,

Mitropolitul
† Mesoghiei şi Lavreoticii, Nikolaos