Noul Mucenic Acachie – 1 mai

Noul Mucenic Acachie a mărturisit pe 1 mai 1816, la Constantinopol

Sfântul Acachie se trăgea din Neohório, în apropiere de Tesalonic şi se numea Athanasie. Din pricina sărăciei, părinţii săi plecaseră din satul lor împreună cu cei trei copii ai lor, Athanasie şi doi fraţi mai mici, mergând la Seres, unde s-au şi stabilit. L-au dat pe Athanasie, în vârstă de nouă ani atunci, la o tăbăcarie, să înveţe arta tăbăcitului. Meşterul la care intrase ucenic credea că-l poate învăţa meserie lovindu-l neîncetat cu varga.

Sfântul Acachie. Icoană de la Sfânta Chilie a Cuvioşilor Mucenici, Schitul Sf. Nicolae al Mănăstirii Ivíron (sec. XIX)

Nesuferind acest tratament brutal, micul Athanasie a fugit de la tăbăcărie şi plângea la marginea drumului, în chiar ziua Marii Vinerii din Săptămâna Patimilor. Văzându-l şi fiindu-le milă de el, două femei musulmane l-au luat în casa lor. Îngrijindu-l şi mângâindu-l, l-au întrebat dacă vrea să se facă musulman, iar el a primit. Îndată cele două femei s-au îngrijit de cele de trebuinţă şi chiar în seara aceleiaşi zile a fost circumcis. A fost apoi adoptat de beiul care administra acea regiune. În casa beiului a rămas vreme de nouă ani. Ce s-a întâmplat, însă? L-a îndrăgit femeia beiului, şi fiindcă el nu i-a primit propunerile, ea l-a vorbit de rău bărbatului ei, iar beiul l-a gonit din casa sa. S-a întors în Tesalonic unde se mutaseră între timp părinţii săi, care până atunci nu mai avuseseră nici o ştire despre fiul lor.

Rămânând puţine zile alături de ei, mama îi spuse într-o zi: „Copilul meu, e primejdios şi pentru tine şi pentru noi să rămâi aici, împreună cu noi. Ascultă, deci, sfatul meu. Să pleci şi să mergi în Sfântul Munte, cu binecuvântarea mea, să te mărturiseşti şi să faci ceea ce-ţi vor spune părinţii duhovniceşti. Să ştii, însă, că aşa cum te-ai lepădat de Hristos, aşa va trebui să-L mărturiseşti şi să pătimeşti pentru El”.

Şi, într-adevăr, ascultând sfatul maicii sale, Athanasie a plecat în Sfântul Munte. A mers mai întâi la Mănăstirea Hilandar. Părinţii l-au trimis la un duhovnic cu experienţă, la care mergând s-a mărturisit şi a fost uns cu sfântul şi marele mir şi s-a întors la Hilandar.

Cuvioșii Noii Mucenici Ignatie, Eftimie si Acachie, reprezentați ca tineri

A mers apoi la Mănăstirea Ivíron, unde a auzit despre Cuvioşii Mucenici Eftimie şi Ignatie, care se nevoiseră şi se pregătiseră pentru mucenicie la Schitul Cinstitului Înaintemergător, în apropiere de Mănăstirea Ivíron, şi s-a aprins în inima sa dorinţa de a urma acelora.

Într-adevăr, mergând la schit şi întâlnindu-l pe duhovnicul Nichifor, s-a spovedit şi i-a descoperit dorinţa de mărturisire şi mucenicie. Duhovnicul i-a arătat greutățile, muncile şi luptele şi a încercat să-l facă să se răzgândească. Văzând, însă, statornicia şi dorinţa sa vie, l-a primit la coliba sa şi l-a predat lui Gheronda Acachie, pentru a-l povăţui în viaţa duhovnicească. Se curăţea, aşadar, zi şi noapte cu postul, privegherea şi rugăciunea. Însă, din pricina gândurilor, a fugit în ascuns de la colibă, dar s-a întors pocăit la schitul Cinstitului Înaintemergător, după ce a rătăcit pe la mai multe mănăstiri. Acolo, în ciuda împotrivirii duhovnicului, a fost iarăşi primit şi s-a supus iarăși Bătrânului Acachie, dorind să-şi continue lupta. Acum se nevoia cu post, îngenuncheri, metanii şi nenumărate komboskini. Arătând o vie dorinţă de a fi primit în rândul monahilor, a fost apoi tuns monah cu numele Acachie.

Când părinţii şi-au dat seama de sporirea sa duhovnicească, cu rugăciune neîncetată, lacrimi, smerenie, de flacăra nestinsă pentru mărturisire şi mucenicie, l-au lăsat să plece, însoţit de un alt călugăr, Grigorie, care să-i fie alături în lupta sa.

Au mers în Constantinopol, unde, după ce s-a împărtăşit cu preacuratele Taine, îmbrăcat în haine turceşti, s-a înfăţişat înaintea Vizirului. Demnitarului Vizirului i-a mărturisit că, fiind înşelat, a devenit musulman, dar înţelegând că Islamul este o minciună, s-a întors la credinţa creştină, şi pentru a demonstra în mod practic cele spuse, şi-a scos turbanul pe care-l purta, l-a aruncat jos, l-a călcat în picioare şi l-a scuipat. Văzând turcul toate acestea, după ce l-a bătut cu vergi, l-a închis în temniţă legat în cătuşe şi cu picioarele prinse în butuci de lemn.

Noaptea, în temniță veniră mulți musulmani de seamă, încercând prin promisiuni și daruri să-l facă să se reîntoarcă la islam, dar văzând că stă nestrămutat în hotărârea sa, au început să-l amenințe, iar apoi să-l chinuiască. Mucenicul le-a răbdat pe toate cu bărbăție și bucurie,  rugându-se neîncetat.

A doua zi fu prezentat Vizirului, unde mărturisi pentru a doua oară pe Hristos, Dumnezeul cel Adevărat, precum și greșeala pe care a făcut-o turcindu-se. Vizirul l-a condamnat la moarte prin tăierea capului, execuția urmând să aibă loc în ziua următoare.

Monahul Grigorie, cel care l-a însoțit din Sfântul Munte, s-a îngrijit să îl împărtășească pe ascuns cu Sfintele Taine, aduse de un creștin evlavios.

A doua zi, o mulțime de agareni l-au adus legat pe mucenic, ocărându-l și scuipându-l, până la locul execuției, la Daktylóporta sau Poarta Parmak Kapi, pe turcește. Cu bărbăție a răbdat tăișul sabiei, iar sfintele sale moaște au rămas trei zile la locul execuției, fiind răscumpărate apoi de breasla negustorilor greci din Galáta. Părintele Grigorie s-a îngrijit să le ducă în Sfântul Munte, unde au fost îngropate cu cinste la Chilia Sfântului Nicolae de la Schitul Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan, acolo unde devenise monah și se pregătise pentru mucenicie.

Cuvioșii Noii Mucenici Ignatie, Eftimie si Acachie

Pentru rugăciunile Sfântului Nou Mucenic Acachie, Doamne Iisuse, Hristoase, miluiește-ne!