Tripticul de la Stavelot

Tripticul cu cruci de la Stavelot a fost realizat pentru a proteja două triptice bizantine, dăruite abatelui Wilbald de împăratul bizantin Manuil I Comnenul, și care conțin părticele din Cinstita Cruce, o mică bucată din veșmântul Maicii Domnului și o piatră de la Preasfântul Mormânt al lui Hristos.

Tripticul cu cruci de la Stavelor este o raclă medievală din aur și smalț. A fost realizat pentru a proteja cele două triptice interioare de proveniență bizantină pe care, cel mai probabil, Wibald (1098-1158), abatele mănăstirii Benedictinilor din Stavelor, Belgia de azi, trimis în misiune diplomatică la Constantinopol de regele Frederic Barbarossa în iarna lui 1154, le-a primit în dar de la împăratul bizantin Manuil I Comneanul. Potrivit acestei ipoteze istorice, Wilbald a primit cele două triptice mai mici ca dar diplomatic din partea împăratului și, după întoarcerea sa la Stavelot, a încredințat unor artiști din valea râului Meuse să făurească acest triptic exterior mai mare.

Astfel avem o neobișnuită îmbinare de triptice bizantine conținând părticele din Cinstitul Lemn care au fost încorporate într-un triptic exterior aparținând artei medievale apusene, care funcționa și ca altar portabil (sfânta masă a catolicilor). Răclița cu cruci de la Stavelor este considerată astăzi o capodoperă a argintăriei și artei latine.

Tripticul de la Stavelot, o capodoperă a argintăriei și artei latine.

Răclița cu cruci de la Stavelor are 48 cm înălțime și 66 cm lățime, deschisă. Partea din mijloc, în care au fost încorporate tripticele bizantine, era împodobită cu aur și cu pietre semiprețioase pe suprafața intermediară, însă ornamentația originară nu s-a păstrat. În locul acesteia s-a pus catifea neagră și, foarte recent, un fond de aur, ca să creeze impresia ornamentației inițiale.

Din cele două triptice bizantine, cel mai mare, care este așezat în partea de jos, conține patru părticele din Cinstitul Lemn, așezate în formă de cruce. De-o parte și de alta a crucii sunt reprezentați în picioare Constantin cel Mare și mama sa, Sfânta Elena, în timp ce mai sus îi avem pe Arhanghelii Gavriil și Mihail. În partea interioară a aripilor răcliței, sunt reprezentate chipurile următorilor sfinți militari: Gheorghe și Procopie în stânga, Teodor și Dimitrie în dreapta. În partea exterioară, când răclița este închisă, se disting chipurile celor patru evangheliști.

Tripticul bizantin din partea inferioară (deschis)

Cinstitul Lemn de pe tripticul bizantin din partea inferioară

Cele două triptice bizantine închise

Tripticul bizantin din partea inferioară (închis)

Tripticul bizantin mai mic, amplasat în partea superioară, conține într-o cavitate interioară ascunsă o părticică din Cinstitul Lemn, o bucățică din veșmântul Maicii Domnului, un părticică din Preasfântul Mormânt al lui Hristos, care nu poate fi identificată cu certitudine, cel mai probabil este piatră, și o mică foaie de pergament cu următoarea inscripție în latină: De ligno Domini, de sepulchro domini, de vestimento marie virginis (”din Lemnul Domnului, din Mormântul Domnului, din veșmântul Fecioarei Maria”). Pergamentul și inscripția sunt din aceeași epocă și cel mai probabil însemnarea a fost scrisă de însuși abatele Wibald când a primit darurile. Ușița care închide cavitatea ascunsă cu relicvele este împodobită cu o reprezentare a Răstignirii, iar atunci când micul triptic este închis înfățișează Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu.

Tripticul bizantin interior, care conține părticele din Cinstitul Lemn (deschis). În spatele scenei Răstignirii, într-o cavitate de lemn secretă, s-au găsit o părticică din Cinstitul Lemn, o parte din veșmântul Maicii Domnului, o piatră din Preasfântul Mormânt și o foaie de pergament cu următoarea inscripție în latină: De ligno Domini, de sepulchro domini, de vestimento marie virginis.

Tripticul bizantin din partea superioară (închis).

Cele două aripi exterioare ale tripticului de la Stavelot conțin reprezentări narative din smalț. La stânga, pe cele trei medalioane, de jos în sus: Constantin cel Mare vede în vis semnul crucii, în noaptea dinaintea bătăliei de la podul Milvia, victoria Marelui Constantin la aceeași bătălie și botezarea sa la vârstă înaintată de către Papa Silvestru I. Se cuvine să atragem atenția că în realitate și pe baza informațiilor lui Eusebiu de Cezareea, Constantin cel Mare a fost botezat în pragul morții la Nicomidia de către episcopul orașului, Eusebiu. Să observăm de asemenea că Constantin cel Mare nu este reprezentat aici cu aură de lumină, spre deosebire de tripticele bizantine, dat fiind că latinii nu îl consideră sfânt. La dreapta, Sfânta Elena îi anchetează pe mai-marii evrei (reprezentați cu pălării specifice) cu privire la locul Crucii, săpăturile și descoperirea celor trei cruci și, în final, încercarea de a afla care dintre cele trei este Cinstita Cruce. Sfânta Elena încearcă crucile pe un om bolnav, ca să găsească Crucea făcătoare de minuni, și astfel o identifică.

Aripa stângă a tripticului de la Stavelot, de jos în sus: Constantin cel Mare vede în vis semnul crucii în noaptea dinaintea bătăliei de la podul Milviei, victoria lui Constantin cel Mare la aceeași bătălie și botezarea lui Contantin cel Mare la vârstă înaintată de către Papa Silvestru I.

Aripa dreaptă a tripticului de la Stavelot, de jos în sus: Sfânta Elena îi anchetează pe mai-marii evreilor (reprezentați cu pălării specifice) cu privire la locul Crucii, săpăturile și descoperirea celor trei cruci și, în final, încercarea de a afla care dintre cele trei este Cinstita Cruce. Sfânta Elena încearcă crucile pe un om bolnav, ca să găsească ca să găsească Crucea făcătoare de minuni, și astfel o identifică.

Frumusețea tripticului de la Stavelot constă de asemenea în faptul că regăsim în același obiect sacru o sinteză a tradiției artistice răsăritene și a celei apusene, care în același timp pune în lumină deviațiile artei sacre apusene. Nu doar tehnica apuseană a smalțului este diferită la tripticul exterior în comparație cu tripticele interioare bizantine, ci întreaga expresie a icoanelor și ideile pe care le sugerează sunt foarte diferite între cele două tradiții. Artiștii bizantini folosesc icoane statice și simbolice arătând prin aceasta modul ”tăcut” de trăire a cultului lui Hristos și al Patimilor Lui, în timp ce artiștii occidentali folosesc o narațiune dinamică cu elemente dramatice în mișcare în reprezentarea viziunilor divine, a luptelor și minunilor.

Tripticul de la Stavelot se află astăzi în Biblioteca și Muzeul Morgan din New York.

Tripticul de la Stavelot, așa cum este expus astăzi în Biblioteca și Muzeul Morgan din New York