Sfântul Petru Athonitul, de Dumnezeu purtătorul

Petru Athonitul, secolul XIV, Protaton, Manuil Panselinos

Cuviosul a trăit în secolul al IX-lea. Era de origine din Constantinopol, ofițer în armată. Într-o luptă dată, se pare, împotriva turcilor a fost luat prizonier și a suferit mult prin pușcării. A fost eliberat în chip minunat și a călătorit la Roma, unde a fost tuns monah. În continuare a ajuns la Athos, unde a trăit 53 de ani într-o nevoință de neegalat, gol, din pricina mulțimii anilor petrecuți acolo singur, într-o peșteră. A adormit întru Domnul la anul 890 d.Hr.

Pomenirea lui este cinstită pe 12 iunie, odată cu a Sfântului Onufrie.

Sfântul Petru Athonitul și ”îngerul” care era diavol

Satana se arată Sfântului Petru Athonitul în chip de înger de lumină

Imaginea de mai sus înfățișează o întâmplare din viața Cuviosului Petru Athonitul, primul locuitor al Muntelui Athos.

Viața Cuviosului Petru a fost scrisă de Sfântul Grigorie Palama, care consemnează și această întâmplare. Astfel, potrivit sfântului său biograf, când diavolul, cel ce dintotdeauna este dușmanul binelui și insuflătorul răului, a văzut că nu a reușit să îl abată pe Cuviosul Petru de la viața lui virtuoasă, nici să îl arunce în nepurtarea de grijă, a folosit cea mai cumplită armă care i-a mai rămas, anume înșelarea ”celor de-a dreapta”. Diavolul a luat chip de înger de lumină și s-a înfățișat în peștera unde se nevoia cuviosul.

Sfântul Petru Athonitul – Elassonas, Panaghia Olympiotissa, sec. XIII

Dintr-o dată peștera s-a umplut de lumină, însă lumina aceasta era una demonică. I-a vorbit ca un înger și l-a îndemnat să părăsească peștera și să se întoarcă în lume pentru a-i mântui pe oameni. Și a făcut chiar și o minune impresionantă, pentru a-l convinge pe cuvios că este cu adevărat înger, iar nu diavol. Cuviosul însă și-a dat seama că este înșelătorul satana și l-a alungat prin smerenie: ”Sunt nevrednic să văd înger”, a spus el și a făcut să dispară diavolul cel cu chip de înger.

Câtă precauție, atenție și smerenie se cere să avem noi, pentru a scăpa de înșelare, când sfinții, care, deși aveau discernământ, trebuia să fie foarte cu luare aminte pentru a nu cădea în înșelare!

Sursa: Pateric. Despre vise și vedenii, învățături și pilde, Editura Sfintei Obști a Cuviosului Nicodim, 1997 Pentálofos Gouménissa.