Din minunile Sfântului Anastasie Țesătorul

Istorisirile părintelui Theódoros Kakourís:

,,Înainte să devin preot, se păstra în biserica veche o figurină de ceară ce înfățișa un copil. Mai târziu, am dat-o celor care vând lumânări ca s-o topească. Când am devenit preot, după Dumnezeiasca Liturghie au venit la mine două femei. Le-am deschis și biserica cea veche ca să se închine. Trebuie spus că le-am observat că se uitau în jur de parcă căutau ceva. Una dintre ele mi-a spus: «Caut ceva anume, părinte, mă uit în jur dar nu văd ceea ce caut. Am făcut o promisiune Lui Dumnezeu și am trimis aici o figurină de ceară în formă de copil, dar nu o văd nicăieri». Le-am spus femeilor că am avut figurina aceea timp de mulți ani, dar, la un moment dat, am dat-o la topit. Am întrebat-o de unde este și mi-a răspuns: «Sunt din Cipru, dar acum trăiesc în Australia».

Continuând discuția, ea mi-a mărturisit: «Împreună cu o altă tânără, locuiam în Australia și aveam un copil de 12 ani paralizat. L-am dus la mulți medici dar, din păcate, nici unul nu a putut să-l vindece. Într-o noapte, în timp ce dormeam, am auzit un zgomot foarte puternic. Atunci m-am sculat și mi-am făcut cruce, fiindcă zgomotul acela era foarte ciudat. Prietena mea m-a întrebat în acea clipă ce s-a întâmplat. Nu după mult timp casa s-a umplut de lumină și au apărut doi bărbați. Unul dintre ei, care era puțin mai înalt, a privit la celălalt și i-a spus: Acesta este Sfântul Anastasie și îl va vindeca pe copilul tău. Ca la un semn, cei doi au dispărut din fața noastră. La fel, a dispărut și lumina aceea care învăluise încăperea. În ziua următoare, când s-a trezit, copilul meu era perfect sănătos. Mai târziu – continuă femeia – am trimis bani la o rudă de-a mea din Skála și i-am spus să facă o lumânare de ceară ca jertfă (figurină de ceară de forma unui copil) și să o ducă la biserică».

Vrednicul de pomenire părintele Theódoros Kakourís, împreună cu soția, prezvitera Maria

,,Prin anii 1961-1962, într-o duminică, după terminarea slujbei , au venit 5-6 persoane cu o mașină de la Ormídia. Unul dintre ei mi-a spus: «Sfântul acesta este medicul meu. Când eram mic, am fost paralizat de la mijloc în jos. Într-o zi, tatăl meu a adus o piatră, a făcut cu ea semnul crucii deasupra mea, zicând: Sfinte Anastasie, vindecă-l pe fiul meu!. Apoi, m-a ridicat și m-a dus în pat. După o jumătate de oră, m-am ridicat și eram sănătos»”.

***

Iakoúmis Poullís mi-a povestit minunea de mai jos:

«În ziua prăznuirii Sfântului Anastasie, a venit cineva din Lefkónikos și mi-a zis: Eu, în fiecare an, vin la voi în sat la praznic, fiindcă Sfântul Anastasie m-a făcut sănătos. Cândva am fost paralizat și nu puteam deloc să merg. Tatăl meu, ca să mă facă bine, mă aducea în fiecare an cu căruța ca să mă închin la mormântul sfântului și să pun uneltele sale pe care le folosea la țesut peste mine ca să mă vindec. Într-un an, când am venit să ne închinăm, la întoarcere, între Lefkoníkou și Peristeronopighís, m-am ridicat din căruță și am început să merg. Sfântul mă vindecase!».

Uneltele de țesut (suveicile) Sfântului Anastasie

Relatarea lui Matei Fikárdos din Limassol:

,,În 1967 lucram la poșta din Lefkóniko. Cu o săptămână înainte de 17 septembrie, ziua de prăznuire a sfântului, am mers cu soția mea la Limassol ca s-o văd pe cumnata mea, care avea un copil bolnav, pe Andréas Fourlás. Copilul avea atunci 14-15 ani și avea foarte des crize de epilepsie, făcea spume la gură. Din vorbă-n vorbă, i-am spus cumnatei că pe 17 septembrie este sărbătoarea Sfântului Anastasie. Ea mi-a cerut mai multe informații, ca să afle exact unde se găsește sfântul. Când i-am explicat, ea mi-a spus: «L-am văzut în vis de trei ori pe Sfântul Anastasie, îmbrăcat în alb, în fața bisericii lui, cum mi-a spus: Ți-ai dus copilul la multe spitale și la mulți medici. Eu sunt Sfântul Anastasie, și am două clinici. Să iei copilul și să îl aduci la clinica mea cea veche.

Vechea biserică a Sfântului Anastasie, Peristeropighi, Cipru

Astfel, pe 16 septembrie, cumnata mea l-a luat pe copil și a plecat spre Peristeronopighí. Când treceau pe lângă sat – au mers mai întâi la Lefkóniko, iar apoi urma să mergem cu toții la Sfântul – a văzut de departe biserica și a exclamat: Asta e biserica pe care am văzut-o în vis! Ceilalți călători din autocar se întrebau ce are femeia aceea de a început să strige așa, dintr-o dată, iar ea le-a explicat tot visul ei. Înainte să ajungem, copilul a făcut o criză. Când am ajuns la Peristeronopighí, am mers mai întâi la biserica cea nouă, iar apoi, la biserica veche, unde am coborât la mormântul Sfântului Anastasie. Acolo, imediat ce ne-am atins de uneltele sfântului, copilul, care o ținea pe soția mea de mână, i-a spus: Mătușă, nu mai simt greutatea aceea care mă apăsa. Copilul s-a făcut bine în momentul acela și niciodată nu a mai suferit vreo criză. Acum, Andréas se găsește în Australia”.

Relatările lui Mihail Hristodoúlou:

,,În 1918 eram în vârsta de opt ani. Tatăl meu, care era epitropul bisericii de foarte mulți ani, mă lua mereu cu el la praznicul Sfântului Anastasie. Pe 16 septembrie, după vecernie, eram împreună cu ceilalți copiii lângă biserica cea veche, printre cei care veniseră la sărbătoare. Atunci, am văzut cum aduceau, într-un car foarte mare, un turc paralizat din Anglisídes. Turcii, care îl aduseseră pe cel suferind, au vrut să îl bage pe bolnav în biserică. Noi, copiii, împreună cu alții mai mari am început să strigăm, pentru că nu voiam să îl bage pe turc în biserică. În ciuda protestelor noastre, turcii, împreună cu părintele Therápon și cu tatăl meu, l-au băgat așa, cu patul pe care îl aduseseră, în biserică, și l-au lăsat acolo toată noaptea. În ziua următoare eu eram foarte nerăbdător să merg iar cu tatăl meu și să văd ce s-a întâmplat cu turcul. Când am ajuns acolo, i-am găsit adunați pe toți ceilalți epitropi și împreună cu ei se afla și paracliserul bisericii. Am deschis biserica și, mare minune! L-am găsit pe turc mergând pe picioarele lui!

Turcul ăsta, după ce s-a vindecat, i-a dăruit Sfântului Anastasie un măslin imens, cel mai mare măslin din Cipru, ale cărui crengi se sprijineau pe 40 de araci de lemn.Mai târziu, ca epitrop, mergeam cu părintele Therápon și dădeam în arendă acel măslin. La ceva timp după aceea, țarina unde se afla măslinul a fost cumpărată de cineva din Anglisídes, unul care venise din Anglia. Din câte știu, până cu ceva timp în urmă măslinul din Anglisídes încă mai exista.

Biserica veche și biserica nouă ale Sfântului Anastasie. Vechea biserică de mănăstire a fost construită din temelii în 1755 pe cheltuiala locuitorilor din satul Sfântul Panáretos. Noua biserică a fost construită în 1952. După invazia turcească, amândouă bisericile, după ce au fost jefuite și profanate, au fost transformate în grajduri.

,,În 1953, la 17 septembrie, în ziua în care era prăznuit Sfântul Anastasie, o mașină mare și-a făcut apariția, și, dând cu spatele, încerca să ajungă cât mai aproape de biserică. Eu și toți ceilalți care veniseră la sărbătoare ne întrebam care poate fi motivul pentru care șoferul căuta să ajungă așa de aproape de intrarea în biserică și am început să-i strigăm să oprească. Ne-a spus că vrea să vorbească cu un epitrop. Eu m-am oferit să îl ajut, iar el mi-a spus: «Aduc un copil făcut din ceară, e trimis de cineva din Australia. E vorba de un copil de șase ani care era paralizat. Într-o noapte, pe când dormea, Sfântul Anastasie a venit la el și a lovit un glob de deasupra patului în care se afla copilul. Apoi a intrat în cealaltă cameră, unde se aflau părinții săi, și le-a spus că un anume Sfânt Anastasie îl vindecase pe copil. Într-adevăr, când s-a trezit dimineața, nu mai avea nimic, se vindecase complet”.

Relatarea lui Dimítris Simitrás:

,,Eram epitrop al bisericii de 23 de ani, iar în zilele hramului eram mereu prezent la pangar. La praznicul din 1955 a venit o femeie de vârstă mijlocie care avea cu ea și un copil de 4 ani. Când cei desemnați de biserică au ieșit cu tipsiile ca să strângă, după cum este obiceiul, obolul pe care credincioșii îl dau pentru parohie, femeia a pus 2 șilingi, o sumă destul de importantă pentru acea perioadă. Am înțeles imediat că acea femeie era din oraș, din Lárnaka. Am întrebat-o de unde este și mi-a confirmat că era din Lárnaka. Fără s-o întreb mai multe, mi-a arătat copilul și mi-a spus: «Îl vedeți? Nu e doctor în Cipru la care să nu fi mers cu el. La un moment dat, cineva mi-a zis să îl aduc aici, la Sfântul Anastasie. Am făgăduit Lui Dumnezeu că dacă copilul o să se facă bine, o să aduc o lumânare cât el de mare. După câteva zile, copilul meu s-a vindecat»”.

Relatarea Loúkiei Zinghís Kostéas:

,,În 1967, pentru o perioadă mai lungă de timp, nu am mai primit deloc vești și nici scrisori de la copiii mei Andréas si Aristídis, plecați în America. Eram foarte îngrijorată din cauza aceasta, și începusem să am bănuieli că s-a întâmplat ceva rău. Într-o noapte, în vis, am văzut un Gheronda care mă cobora în peștera Sfântului Anastasie. După aceea, Gheronda a băgat mâna într-o crăpătură care se afla în partea de răsărit a peșterii. A luat de acolo o pereche de mănuși și mi-a spus: Eu sunt medicul fiului tău. Apoi m-a luat de mână și, urcând scările până în ușa bisericii, mi-a mai spus încă de două ori ceea ce tocmai îmi spusese. După câteva zile am primit o scrisoare și am aflat că Andréas făcuse o operație foarte grea la stomac, dar acum era bine.

Relatarea lui Dimítris Hristodoúlou:

De la tatăl meu, care era epitropul bisericii, am auzit despre următoarea minune:

«Cineva din Atena avea o afecțiune la un picior. Ca să se vindece, a mers la mulți medici din Cipru și din Atena, fără nici un rezultat. Când s-a întors înapoi acasă, i s-a arătat în vis Sfântul Anastasie și i-a spus: Eu sunt doctorul tău. După ce s-a trezit, a văzut că se vindecase și a dat slavă Lui Dumnezeu.

Vrednicul de pomenire părintele Theódoros Kakourís, împreună cu soția sa, prezvitera Maria.

Relatarea Modestei Iakóvou-Tziakourí:

,,Când eram mică, am auzit de la bunicul meu o minune care s-a întâmplat cu cineva care avea o boală la un picior. Omul acela cercetase mulți doctori, dar, din păcate, nici unul nu reușise să îl facă bine. Într-o noapte, i s-a arătat în vis Sfântul Anastasie și i-a spus: De ce nu vii la mine să te vindec?». Atunci, bolnavul l-a întrebat: Cine ești tu, căci nu te cunosc?». Atunci, Sfântul i-a răspuns: Eu sunt Sfântul Anastasie. Întinzând mâna deasupra piciorului bolnav, l-a vindecat. Mai târziu, omul care se vindecase, în semn de mulțumire pentru sfântul, a trimis la mănăstire o capră. Acea capră a fătat mai mulți iezi și, în câțiva ani s-a adunat o adevărată turmă.

Relatarea lui Kiriákos Iakóvou:

,,Prin anul 1920 am auzit de la bunica mea cum Sfântul Anastasie l-a vindecat pe tatăl ei, care avea o durere la picior și nu putea să se ridice din pat. Într-o seară, sfântul l-a vizitat și l-a masat acolo unde îl durea, după care i-a poruncit să se ridice și să pășească. Imediat, tatăl bunicii mele s-a ridicat din pat și a început să meargă”.

Sursa: Viața, minunile și slujba Sfântului Anastasie Făcătorul de Minuni din Peristeronopighí, Editura Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped, 2007.