Sfinții Mucenici Ciprian, episcopul Cartaginei, și Iustina
2 October 2014
Durere simte Satana, pe prietenul cel vechi văzând.
Prin sabie a muri împreună cu Iustina a dorit;
Ciprian cu Iustina, în ziua a doua au fost tăiați.
Sfântul Ciprian era un om bogat, nobil, filosof din anticul oraș Cartagina (astăzi, o periferie a capitalei Tunisiei, Tunis). A trăit în vremea împăratului Deciu (249-251 d. H), și se îndeletnicea cu vrăjitoria în Antiohia. Odată, un idolatru, care se numea Aglaídas, s-a îndrăgostit de o fecioară creștină, care se numea Iusta. Însă, copila nu îi împărtășea sentimentele, iar Aglaídas a cerut ajutorul vrăjitorului Ciprian. Acela a încercat diferite practici magice, însă toate s-au dovedit ineficiente în fața credinței fecioare creștine. Văzând aceasta, Ciprian s-a căit pentru faptele sale, a ars cărțile de magie în fața episcopului Antim și i-a cerut să-l boteze și să-l hirotonească preot.
Mai târziu, Ciprian a urcat toate treptele ierarhice, ajungând, în cele din urmă, episcop al Cartaginei. După ce a devenit ierarh, a luat-o aproape de el și pe Iusta, pe care a hirotonit-o diaconiță, schimbându-i numele în Iustina. A fost pârât împăratului Deciu fiindcă propovăduia creștinismul, iar acesta l-a exilat în Antiohia. Mai târziu va fi exilat în Nicomidia, unde, din porunca împăratului Claudiu, i se va tăia capul, împreună cu diaconița Iustina.
Creștini evlavioși au luat cinstitele lor moaște și le-au dus la Roma, îngropându-le pe una dintre colinele cele mai însemnate ale orașului.
Tropar, glasul al IV-lea
Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Alt tropar, glasul al III-lea, ,,Dumnezeieștii credințe”
Prin luminarea dumnezeieștii credințe, întunericul necinstirii celor dumnezeiești l-ai risipit, și luminător al adevărului te-ai făcut, păstor fiind, ți-ai luminat viața, Cipriane, iar prin încercări, slavă ai dobândit de la Dumnezeu. Părinte cuvioase, Făcătorului, pentru mine roagă-te, împreună cu Iustina, cea de Dumnezeu înțelepțită.
Condac, glasul I, ,,Ceată îngerească”
De la meșteșugul vrăjitoresc, întorcându-te la dumnezeiasca cunoștință, de Dumnezeu înțelepțite, lumii, doctor prea luminat te-ai arătat, tămăduiri dăruind celor ce te cinstesc pe tine, Cipriane, împreună cu Iustina. Împreună cu care roagă-te Iubitorului de oameni, Stăpânului, să mântuiască sufletele noastre.
Alt condac, glasul al VIII-lea, ,,Ca pre o începătură”
Ca pre un ierarh cinstit și ca pre un nevoitor prea tare, după vrednicie, lumea te cinstește, Cipriane, pururea pomenite, și cu cântări mărește sfântă pomenirea ta, cerând totdeauna să dăruiască prin tine iertare de greșeli celor ce cântă: Aliluia!
Icos
Ca pre un înțelept ierarh să cinstim, ca pre un păstor înțelept și învățător să-l lăudăm. Căci din spinii înșelăciunii a înflorit, ca un trandafir prea frumos, și pre noi credincioșii ne-a umplut de miresmele tămăduirilor și de razele minunilor. Să cântăm, dar, și noi, cântarea lui David, aliluia!
Sedealnă, glasul al VIII-lea, ,,Pre Înțelepciunea și Cuvântul”
Fiind cu sârguință învățat întru înțelepciune, ca Pavel, din cer ai fost chemat, îndreptându-te cu Crucea către lumina cunoștinței. Căci, arzându-te de dragostea curatei Fecioare, printr-însa te-ai alcătuit cu ziditorul făpturii. Pentru aceea, biruind neputința vrăjmașului, cu dânsa dimpreună te-ai învrednicit cetei mucenicilor, Cipriane sfințite. Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.
Mărimuri
Părăsind înșelăciunea înțelepciunii omenești, înțelepciunii dumnezeiești te-ai arătat luminător preastrălucit, Cipriane, împreună cu Iustina, cu care Împărăției celei de sus amândoi v-ați învrednicit.