Sfântul Ioan cel Milostiv, episcopul Alexandriei

Sfântul Ioan s-a născut în Cipru. Tatăl său era eparh, om de vază, pe numele său, Epifanie. De mic, Ioan a fost crescut creştineşte, apoi a fost căsătorit împotriva voinţei sale şi a dobândit copii. A fost căsătorit cu sila tocmai datorită faptului că provenea dintr-o familie aristocratică, ce voia să aibă moştenitori. Însă soţia şi fii săi s-au mutat repede la Domnul.

Ioan s-a dedat unei vieţi trăite întru milostenie faţă de cei lipsiţi, ajungând vestit pentru această virtute a sa, şi în cele din urmă a devenit monah. Ajungând la vârsta de 50 de ani, prietenul său Nikita, guvernator în cetatea Alexandriei din Egipt, l-a propus pentru a fi ales episcop al cetăţii. Presupunând că au fost mulţi candidaţi şi nu dintre cei slabi şi fără virtuţi, faptul că a fost ales episcop Sfântul Ioan arată că era un om cu totul deosebit.

Sfântul Ioan cel Milostiv, frescă de la Mănăstirea Studeniţa, 1209

Acest lucru avea să se vădească cu prisosinţă în timpul episcopatului său. Unul dintre cuvintele sale preferate era: „nu rudenia de sânge te vădeşte a fi nobil, ci virtutea”, deşi el provenea dintr-o familie foarte aleasă. Odată, pe când slujea Sfânta Liturghie şi se citeau cuvintele Mântuitorului „dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24), aducându-şi aminte de supărarea unui cleric împotriva sa, a lăsat Sfintele Daruri şi s-a apropiat de acela, căzându-i la picioare şi cerându-i iertare de faţă cu toţi, abia apoi întorcându-se la Sfântul Altar.

Altădată, pe când se îndrepta spre Biserica Sfinţilor Doctori fără de Arginţi Chir şi Ioan, o văduvă săracă s-a apropiat de el, întârziindu-l cu cererile ei. Cei dimprejurul său îl zoreau, zicându-i să se grăbească să intre în biserică şi să vorbească cu femeia altădată. Faptul că cei din anturajul său, cei care vor fi fost, secretari, clerici de seamă, poate chiar alţi episcopi, îi puteau vorbi astfel, arată pe de-o parte caracterul omenos şi cald al Sfântului. Dar răspunsul pe care l-a dat Sfântul Ioan îi arată însă fermitatea şi tăria sa întru virtute: „Şi cum mă v-a asculta pe mine Dumnezeu atunci când voi sta înaintea jertfelnicului Său dacă eu nu voi sta acum să ascult necazul femeii acesteia?”

Sfântul Ioan cel Milostiv, psaltire bizantină, sec. al XIV-lea

Atunci când perşii au atacat Egiptul, Sfântul, împreună cu mulţi alţii, s-a refugiat în Cipru, cu corabia. Pe drum, însă, a căzut bolnav şi s-a săvârşit de îndată ce a ajuns în locurile sale de baştină, unde a şi fost îngropat, fiind anul 620 după Hristos.

Sfintele sale moaşte au fost duse mai apoi la Constantinopol, de unde, după căderea cetăţii, sultanul Baiazid le-a trimis domnului Matei Corvin al Ungariei, la Budapesta, iar astăzi cea mai mare parte din ele se găsesc în catedrala Sfântul Martin din Bratislava, în Slovacia, şi în biserica San Giovanni Elemosinario din Veneţia, în Italia.

Pentru rugăciunile Sfântului Ioan cel Milostiv, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-ne!